Insulina

Generalităţi

Insulina este un hormon proteic sintetizat, stocat și secretat de celulele beta localizate în insulele Langerhans ale pancreasului.

Insulina are rolul de a regla concentrația sanguină a glucozei, fiind eliberată în circulație ca răspuns la prezența glucozei în sânge, de obicei după ingestia de alimente. Se leagă de receptorii celulari ai țesuturilor țintă (ficat, țesut adipos, țesut muscular) şi determină scăderea concentrației sanguine a glucozei prin stimularea glicogenolizei hepatice, a sintezei de trigliceride în țesutul adipos și a sintezei de proteine în mușchi.

Lipsa stimulării producției de insulină va determina hiperglicemie. Prezența hiperglicemiei á jeun stă la baza diagnosticului de diabet zaharat:

• tipul I (diabetul insulino-dependent): deficit de insulină (rezultat al distrucţiei autoimune a celulelor beta sau a prezenţei anticorpilor anti insulina)

• tipul II (diabetul non-insulino dependent): răspuns biologic scăzut la insulina circulantă (rezistenţa la insulină) sau reducerea secreției de insulină datorită afectării celulelor beta.

Semnificație clinică

Nivelul de insulină poate fi util în evaluarea pacienţilor cu hipoglicemie á jeun, pentru determinarea rezistenţei la insulina şi pentru evaluarea funcției secretorii a celulelor beta. Nu este utilizat în mod obişnuit pentru diagnosticul și managementul pacienților cu diabet zaharat.

Bibliografie

Referințele metodei de lucru