Despre analiză - Panel anticorpi anti antigene nucleare (ANA) IgG
Generalități
Anticorpii anti antigene nucleare (ANA) sunt direcţionaţi împotriva unor componente nucleare variate (acizi nucleici, proteine nucleare, ribonucleoproteine). Sunt prezenţi într-o serie de afecţiuni, mai ales în cele reumatice.
Semnificație clinică
Prevalența ANA în bolile inflamatorii reumatice variază între 20-100%, cea mai mică frecvență fiind în artrita reumatoidă (20-40%). Astfel, diagnosticul diferenţial al ANA este indispensabil pentru identificarea afecțiunilor reumatice.
Anticorpii detectați în panel
Testul determină anticorpii specifici faţă de 16 antigene nucleare:
Ac. anti nRNP/Sm: sindromul Sharp - markeri caracteristici (95-100%), lupus eritematos sistemic (LES) (15-40%), scleroză sistemică (2-12%), polimiozită (12-16%)2.
Ac. anti Sm (Smith antigen): sunt înalt specifici pentru LES, fiind întâlniţi la 5-40% dintre pacienţi; împreună cu ac. anti dsADN pot fi considerați patognomonici pentru această afecţiune.
Ac. anti dsADN: sunt întâlniţi aproape exclusiv în LES (20-90%); totuşi ac. anti dsADN pot fi detectaţi uneori la pacienţii cu alte afecţiuni autoimune, infecții și în cazuri rare, la persoane clinic sănătoase (85% dintre acestea dezvoltă LES în interval de 5 ani de la detecţia ac. anti dsADN).
Ac. anti SS-A (Ro) (soluble substance A, sindrom Sjogren A, antigen Robert): sunt asociaţi cu diverse afecţiuni autoimmune - sindrom Sjogren (40-95% din cazuri), LES (20-60%), LE neonatal (95-100% din cazuri), ciroză biliară primitivă (20%), hepatite autoimune, hepatite virale
Ac. anti Ro52 - nu sunt specifici unei afecţiuni. Astfel, pe lângă LES, LE neonatal şi sindrom Sjogren, pot fi întâlniţi şi în alte afecţiuni: miozită, sclerodermie, alte boli reumatice.
Ac. anti SS-B (La) (soluble substance B, sindrom Sjogren B, antigen Lane): aceşti anticorpi se întâlnesc aproape exclusiv la femei, fiind asociaţi cu sindrom Sjogren (40-95% din cazuri), LES (10-20%), LE neonatal (75% din cazuri)
Ac. anti Scl-70 - se întâlnesc în scleroza sistemică (în 25-75% din cazuri), cu o prevalența care variază în funcţie de formă de scleroză (difuză sau limitată).
Ac. anti PM-Scl 100 este un complex antigenic format din 11-16 polipeptide localizate predominant în nucleoli, principalele antigene fiind PM-Scl100 şi PM-Scl75. Sunt asociaţi cu diverse afecţiuni autoimune: scleroza sistemica, polimiozita (inclusiv sindromul overlap).
Ac. anti Jo-1: sunt prezenţi în polimiozită şi dermatomiozită cu o prevalenţă de 25-35%. Sunt asociați frecvent cu fibroza pulmonara interstiţială/ alveolita fibroasă.
Ac. anti Centromer-B sunt asociaţi cu: scleroza sistemică, forma limitată (80-95% din cazuri), scleroza sistemică, forma difuză (8% din cazuri), ciroza biliară primitivă (10-30%)
Ac. anti PCNA (proliferating cell nuclear antigen): au o specificitate înaltă pentru LES (99%), dar prevalenţa este de doar 3%.
Ac. anti nucleozom: au o specificitate de aproape 100 % pentru LES, fiind întâlniţi în 40-70% din cazurile de LES.
Ac. anti histone sunt asociaţi cu: LE indus medicamentos (95-100%)- ANA pot să persiste ani de zile după întreruperea tratamentului şi dispariţia simptomelor, LES (50%), artrită reumatoidă (15-50%)
Ac. anti Proteină P ribozomală: sunt specifici pentru LES, cu o prevalenţă de 10%.
Ac. anti AMA-M2: sunt caracteristici cirozei biliare primitive (prevalență > 90%)
Ac. anti DFS70: sunt prezenți în diferite afecțiuni: dermatita atopică, sindromul Vogt-Harada, astmul, cistita interstițială, tiroidita Hashimoto etc. Aceștia NU sunt asociați cu boli reumatice sistemice autoimune (SARD).
Bibliografie
Referințele metodei de lucru
