Peptid C

Peptidul C este constituit dintr-un lanţ de 31 de aminoacizi și este produs, împreună cu insulin, la nivelul celulelor beta ale pancreasului, prin clivarea enzimatică a proinsulinei. Insulina şi peptidul C sunt secretate în cantităţi egale şi sunt eliberate în circulaţie prin vena portă.

Peptidul C are un rol important în asamblarea celor două lanţuri ale insulinei (A şi B). Ficatul extrage aproximativ jumătate din cantitatea de insulină şi doar un procent foarte mic din peptidul C, de aceea peptidul C persistă în circulaţia periferică în concentraţii de 5-10 ori mai mari şi cu fluctuaţii mai mici decât insulina.

Spre deosebire de insulină, peptidul C nu este degradat in ficat, el fiind îndepărtat din circulaţie de către rinichi, o fracţiune excretându-se ca atare în urină.

Concentraţiile peptidului C sunt crescute în afecţiunile renale.

Semnificație clinică

Măsurarea peptidului C, a insulinei şi a glicemiei sunt utilizate în diagnosticul diferenţial al hipoglicemiei, pentru a asigura un management şi o terapie corespunzătoare a pacienţilor.

Măsurarea peptidului C poate aprecia secreţia endogenă de insulină mai bine decât nivelele de insulină, datorită prevalenţei înalte de anticorpi anti-insulină.

Valorile peptidului C pot fi de asemenea, de ajutor în evaluarea funcţiei celulelor beta reziduale în stadiile iniţiale ale diabetului zaharat de tip 1 şi pentru diagnosticul diferenţial între diabetul latent autoimun (LADA) la adulţi şi diabetul de tip 2.

Nivele crescute ale peptidului C pot rezulta dintr-o activitate crescută a celulelor beta, observată în hiperinsulinism, insuficienţă renală şi obezitate. De asemenea, a fost găsită o corelaţie între nivelele crescute de peptid C şi hiperlipoproteinemie şi hipertensiune.

Nivele scăzute ale peptidului C sunt observate în : inaniţie, hipoglicemie, hipoinsulinism, boala Addison şi pancreatectomie.

Referinţele metodei de lucru