Renina

Renina este o enzimă proteolitică termolabilă din aparatul juxtaglomerular renal.

Circulă sub două forme diferite: prorenina şi renina activă. Renina activa prezintă specificitate de substrat şi, în circulaţie, prin acţiunea asupra angiotensinogenului eliberează un decapeptid biologic inactiv, angiotensina I. Ulterior, angiotensina I este clivată de către angiotensin-convertaza în octapeptidul activ angiotensina II, care deţine un rol esenţial în reglarea tensiunii arteriale. Angiotensina II stimulează de asemenea producţia de aldosteron la nivelul glandelor suprarenale. Sistemul renina-aldosteron controlează balanţa de sodiu şi potasiu, volumul sanguin şi tensiunea arterială. Secreţia de renina la nivel renal este stimulată de scăderea presiunii sanguine la nivel glomerular, de scăderea concentraţiei de sodiu la nivelul maculei dense a tubului distal sau de către stimularea simpatică a efluxului din rinichi cum este cazul afecţiunilor renale vasculare.

Indicaţii clinice

• investigarea hiperaldosteronismului primar (ex. adenom/carcinom suprarenal sau hiperplazie corticală suprarenală) sau a hiperaldosteronismului secundar (afecţiuni renale vasculare, depleţia de sare, încărcare cu potasiu, insuficientă cardiac cu ascita, sarcina, sindrom Bartter)
• diagnosticul diferenţial al hiperaldosteronismului primar şi secundar prin determinare nivelului de aldosteron seric şi calcularea raportului aldosteron-renina plasmatică
• diagnosticul pacienţilor cu hipertensiune arterială datorată stenozei arterei renale, când se regăsește un nivel crescut de renina şi aldosteron

Activitatea reninei plasmatice nu poate fi interpretată în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu Spironolactonă; tratamentul ar trebui întrerupt cu cel puţin 4-6 săptămâni înaintea testării. De asemenea inhibitorii de angiotensin convertaza pot afecta valorile reninei plasmatice, în sensul detectării unor valori fals crecute la pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente din această clasă.

Referințele metodei de lucru