TNF alfa

TNF (tumor necrosis factor) este o citokină proinflamatorie al cărui nume derivă din capacitatea de a distruge celulele tumorale şi de a induce necroza hemoragică în tumorile transplantate la şoarece. Gena pentru TNF-α este localizată pe cromozomul 6. TNF-α este produs nu numai de macrofage şi monocite, dar şi de limfocite, mastocite, neutrofile, keratinocite, astrocite, microglii, celule musculare netede şi unele linii celulare tumorale. Cantităţi mari de TNF sunt eliberate la contactul macrofagelor, limfocitelor T CD4+ şi a celulelor natural-killer (NK) cu lipopolizaharidele, produşii bacterieni şi interleukina 1. TNF alfa acţionează prin doi receptori de suprafaţa diferiţi, TNFR I şi TNFR II; aceşti receptori se regăsesc la nivelul tuturor tipurilor de celule, cu excepţia eritrocitelor. Legarea TNF-α de receptor determină modificări conformaţionale în structura receptorului, care determină activarea în cascadă a transcripţiei altor proteine implicate în proliferarea celulară, răspunsul inflamator şi apoptoza celulară. TNF-α poate avea o acţiune locală paracrină sau poate acţiona la distanţă, asemenea hormonilor endocrini.

Semnificație clinică

Determinarea nivelului seric de TNF-α constituie un marker pentru răspunsul inflamator sistemic (SIRS) asociat cu sepsisul, traumatismele şi insuficiența cardiacă. Studiile efectuate pe animale au arătat că TNF-α este implicat în patogenia poliartritei reumatoide şi a bolilor inflamatorii intestinale, datorită efectul proinflamator exercitat prin activarea celulelor endoteliale şi inducerea chemotaxiei neutrofilelor.

Indicații clinice

Nivelul crescut de TNF-α se înregistrează în sepsis, traumatisme, boli autoimune şi inflamatorii cronice (artrită reumatoida, spondilita ankilopoetica, boala Crohn, psoriazis), boli infecţioase şi rejetul de grefa.

Referințele metodei de lucru