Lumbago, durerea lombară joasă: tot ce trebuie să știi

Dorsalgia joasă, durerea lombară sau lumbago este o afecțiune comună a spatelui. Lumbago reprezintă o durere lombară acută ce apare în urma unei mișcări greșite provocate cel mai frecvent de un microtraumatism ce afectează un disc intervertebral și pune bolnavul în imposibilitatea efectuării mișcărilor de aplecare a trunchiului. Ignorată şi netratată corespunzător, criza de lumbago se poate agrava, iar pacientul poate rămâne imobilizat pentru o perioadă mai lungă de timp.

Dorsalgia joasă poate fi clasificată în funcție de durată în: acută (durerea durează mai puțin de 6 săptămâni), subacută (6 până la 12 săptămâni) sau cronică (peste 12 săptămâni).

Lumbago poate fi cauzat de probleme de disc, articulații, mușchi și ligamente sau cel mai adesea, de o combinație a acestora. De obicei durerile lombare pot fi rezultatul unui traumatism sau a unei vătămări acute, a unei posturi incorecte sau a acumulării de stres, rezultat la nivelul coloanei vertebrale.

Durerea de tip mecanic care apare în lumbago este durerea lombară joasă obișnuită, care debutează la efort și se accentuează în timpul repausului. Trebuie diferențiată de durerea de tip inflamator din bolile reumatologice care debutează în general în repaus și se ameliorează odată cu mișcarea.

Lumbago mecanic este cauza cea mai comună. Aceste dureri de spate apar după o activitate fizică excesivă, mai ales la pacienţii sedentari, şi provoacă, de obicei, durere în muşchi şi ligamentele dorsale din regiunea lombară. De obicei sunt auto-limitate şi se îmbunătăţesc cu tratament analgezic şi odihnă (repausul fizic).

La nivel mondial, mai mult de 1/3 din pacienți, suferă de durere lombară joasă, persistentă sau moderată, aceasta având un impact considerabil asupra calității vieții. 80 - 85 % din populația mondială, dezvoltă un episod de durere lombară joasă de-a lungul vieții. Acesta este a doua boală care cauzează absenteismul, după răceala comună.

Factori de risc

Cei mai predispuşi la lumbago sunt pacienţii obezi şi sedentari şi, frecvent, lucrătorii care ridică obiecte grele. S-a constatat că există o relaţie între statura peste 1,81 metri şi durerile de spate. Factorii de risc pentru dezvoltarea durerii lombare joase, sunt atât individuali cât și ocupaționali.

Factorii individuali includ:

• vârsta peste 45 ani;
• factori antropometrici (anatomia și structura coloanei vertebrale);
• tulburări de statică ale coloanei și mobilitatea acesteia;
• integritatea și dezvoltarea masei musculare paravertebrale;
• sarcina;
• factori psiho-sociali (depresie, anxietate, stres);
• fumatul

Factorii ocupaționali includ:

• munca fizică grea ce impune în principal ridicarea greutăților;
• vibrațiile la care sunt supuși muncitorii în construcții (de ex: cei ce utilizează pickhammer-ul);
• menținerea aceleiași poziții în timp îndelungat (ortostatism prelungit sau munca de birou timp de câteva ore consecutive);

Simptome

Durerea se instalează după deplasări care implică acțiuni de ridicare, răsucire și aplecare. Descrierea simptomelor poate varia de la sensibilitatea la un anumit punct până la durerea iradiată. Durerea se poate înrăutăți sau nu din cauza anumitor mișcări, precum ridicarea unui picior, sau în anumite poziții, precum statul în poziție așezat sau în picioare. Este posibilă apariția durerii care iradiază de-a lungul picioarelor, cunoscută drept sciatică.

Semne, pe scurt:

• poziție antalgică a corpului cu trunchiul aplecat într-o parte și înainte;
• limitarea mișcărilor (înțepenire);
• durere sau arsură la nivelul spatelui sau gatului;
• dificultăți în schimbarea posturii;
• dificultăți la ridicarea de la o poziție așezată;
• dificultăți la îndoire.

În cazul durerii lombare joase este extrem de importantă anamneza, deoarece majoritatea pacienților pot descrie un eveniment care le-a declanșat durerea. Cele mai frecvente evenimente declanșatoare ale durerii sunt: ridicarea unui obiect greu, ortostatism prelungit, statul prelungit pe scaun la birou, traumatism în cadrul unui accident de mașină, căderea din poziție ortostatică.

Tratament

Tratament medicamentos pentru lumbago

Terapia clasică în cazul crizei de lumbago vizează în principal ameliorarea simptomelor şi menţinerea pacientului în activitate. Astfel, medicul va recomanda medicamente, pe cale orală sau injectabilă, pentru combaterea durerii, reducerea inflamaţiei şi a contracturii musculare a spatelui (antiinflamatoare nesteroidiene, miorelaxante şi analgezice).

Pentru a trata această afecţiune, electroterapia, razele laser, hidroterapia, exerciţiile terapeutice şi măsurile de igienă ale coloanei sunt principalele măsuri recomandate. Dacă durerea este provocată de un traumatism, ideal este electroterapia, ce constă în aplicarea de căldură la suprafaţă şi în profunzime cu aparate electro-medicale. Hidroterapia este utilizată în aplicarea de comprese calde pe locul dureros sau realizarea de exerciţii de flexare şi rotire a coloanei în apă. Tratamentele se completează cu exerciţii terapeutice pentru a întări muşchii paravertebrali care susţin coloana.

Kinetoterapia

În primă etapă, kinetoterapia are ca scop diminuarea durerii și a contracturii precum și reechilibrarea musculară. Ulterior kinetoterapeutul se va focusa pe tonifierea musculaturii lombo-abdomino-pelvine și reintegrarea coloanei în activitate precum și readaptarea la efort

Kinetoterapia deține un rol fundamental în realizarea obiectivelor stabilite:

• menținerea mobilității coloanei vertebrale;
• corectarea pozițiilor vicioase;
• refacerea forței și rezistenței musculare;
• refacerea coordonării mișcărilor;
• redobândirea funcționalității regiunii afectate.

Terapia manuală

Terapia manuală (manipularea/mobilizarea coloanei vertebrale) este adesea folosită pentru ameliorarea simptomelor și gestionarea acestei afecțiuni în stadiul acut. Programul de exerciții va fi conceput pentru a ajuta la restabilirea forței musculare și reeducarea tiparelor exacte de mișcare. Câteva activități, cum ar fi pilates sau yoga, sunt de ajutor pentru îngrijirea pe termen lung a spatelui.

Tratament chirurgical pentru lumbago

Tratamentul medicamentos implică diminuarea factorilor declanșatori ai durerii, inflamației, contracturilor musculare. Tratamentul chirurgical are loc doar ca o ultima solutie. Diferite optiuni de tratament vor esua uneori, durerea devenind progresiv mai gravă și este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a corecta sursa durerii. Natura fiecarei proceduri va varia în funcție de amploarea durerii și a părții corpului implicate.

Tipurile de tratament chirurgical sunt: microdiscectomia, discectomia percutană, laminectomia, foraminotomia și implantarea de disc artificial.

Se recurge la tratament chirurgical în următoarele situații:

1. Persistența simptomatologiei algice și afectarea calității vieții pacientului în ciuda tratamentului medicamentos corect aplicat.
2. Dezvoltarea progresivă a fenomenelor neurologice constând în pareze, paralizii sau incontinență urinară
3. Sistemul de coadă de cal apărut prin compresia rădăcinilor nervoase lombo-sacrate
4. Sciatica paretică recent instalată
5. Stenoză spinală, spondilolistezisul de grad înalt

Prevenție

Durerile lombare pot fi prevenite dacă se corectează poziţia corpului şi se adoptă măsuri profilactice precum folosirea unui sprijin pentru braţ în timpul condusului, folosirea unui scăunel pentru a odihni picioarele, când suntem la birou, evitarea saltelelor prea moi şi ridicarea greutăţilor.