Torticolis (gât înțepenit): tipuri, simptome, tratament
Torticolisul (tortum collum) este caracterizat prin retracția unilaterală a sterno-cleido-mastoidianului (SMC), antrenând o poziție asimetrică a capului și gâtului.
Torticolisul (gâtul strâmb) este una dintre cele mai frecvente tulburări de la nivelul gâtului și este reprezentată de flexia, extensia sau răsucirea mușchilor gâtului dincolo de poziția lor normală. În torticolis, gâtul ține să se răsucească într-o parte, provocând înclinirea capului. Torticolisul este însoțit de durere și de limitarea mișcărilor capului.
Este de obicei rezultatul musculaturii slăbite din cauza posturii greșite sau suprasolicitării. Torticolisul apare în general la ambele sexe cu o ușoară predispoziție spre sexul feminin.
Pentru un diagnostic corect medicul efectuează examenul fizic complet și anamneza. Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda și alte investigații precum RMN-ul.
Cuprins articol
Tipuri
Există mai multe tipuri de torticolis. Tipul de torticolis poate fi descris în funcție de simptome și de momentul apariției afecțiunii. Torticolisul poate fi banal, congenital, spasmodic sau simptomatic.
Torticolis banal (obișnuit) - care apare după o mișcare bruscă și forțată a gâtului, după o poziție inadecvată în timpul somnului. În general, torticolisul banal nu necesită tratament specific.
Torticolisul muscular congenital (TMC) – este o afecțiune detectată la sugari, la naștere sau la scurt timp după. Se caracterizează prin deformarea rotativă a coloanei vertebrale cervicale cu înclinarea secundară a capului. Torticolisul congenital se caracterizează printr-o contracție unilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian care forțează copilul să mențină capul înclinat spre partea afectată. Factori favorizanți pentru producerea TMC: greutatea mare la naștere, sexul masculin, prezentarea pelviană, sarcina multiplă, primiparitatea, travaliul prelungit, folosirea forcepsului sau vacuum.
Intervenția terapeutică trebuie să fie precoce, pentru a restabili mișcările normale ale gâtului și pentru stoparea procesului deformării craniului, a asimetriei faciale și dezvoltării motrice asimetrice. Ecografia și examenul clinic confirmă diagnosticul de TMC. Multe cazuri cu TMC pot fi tratate cu succes cu tratament conservator, utilizând stretching al gâtului activ și pasiv, repoziționări active, exerciții de control postural menite să favorizeze rotația capului.
Torticolis spasmodic - este o afecțiune dureroasă, în care mușchii gâtului se contractă involuntar, provocând capul să se răsucească sau să se întoarcă într-o parte. Injectarea toxinei botulinice în mușchii afectați reduce adesea semnele și simptomele torticolisului spasmodic.
Torticolis simptomatic - este unul dintre simptomele unei boli cauzale. Multe leziuni ale coloanei vertebrale cervicale sau ale regiunii cefei pot provoca un torticolis.
Torticolis de cauză oftalmologică (torticolis ocular)
În 80% din situații, poziția vicioasă a capului la copil are o cauză oculară (torticolis ocular).
Prezența unei poziții anormale a capului la un copil s-ar putea să nu le sugereze părinților acestuia existența unei probleme vizuale, mai ales dacă această poziție e una subtilă sau nu e permanentă.
Torticolisul ocular trebuie diferențiat de cauze locale precum contracturi ale mușchilor gâtului ca urmare a unor poziții vicioase în viața intrauterină, a unui traumatism la naștere (torticolis obstetrical) sau a unor afecțiuni musculoscheletale.
La examinarea pacientului se remarcă o poziţie compensatorie a capului: întors spre stânga, partea dreaptă a feţei expusă spre anterior, bărbia ridicată. Apariția torticolisului depinde de afecțiunea oculară care l-a generat. Tratamentul se adresează afecțiunii oftalmologice care a cauzat torticolisul și poate fi de tip chirurgical în strabisme, ptoza palpebrala sau ochelari asociat cu recuperare vizuală în ambliopie.
Dacă afecțiunea oftalmologică este tratată corect și la timp va duce la dispariția torticolisului. Atenție! O poziție vicioasă a capului care persistă timp îndelungat va determina deformări ale coloanei cervicale, contracturi ale mușchilor gâtului sau asimetrii faciale ireversibile.
Simptome
Deoarece torticolisul spasmodic este o contracție anormală a mușhii gâtului, pacienții vor avea capul întors într-o parte, mușchii gâtului și cei dintre gât și umăr vor fi tensionați, provocând dureri.
Pot exista spasme musculare ale gâtului care sunt susținute sau sacadate. Alte simptome pot include dureri de umăr, dureri de spate, cefalee, crampe la nivelul gâtului, etanșeitate musculară, dureri musculare sau senzații de arsură.
La sugari, simptomele includ: înclinarea capului într-o parte, aplatizarea pe o parte a capului în spatele urechii, mișcare limitată de cap și gât, asimetria feței, probleme musculo-scheletice, cum ar fi displazia șoldului.
Factori de risc pentru torticolis:
• Traumatisme • Un istoric familial al acestei afecțiuni • Anomalii congenitale ale coloanei cervicale • Consumul de medicamente care predispun la spasme musculare
Tratament
Tratamentul în cazul torticolisului are ca obiective relaxarea musculaturii din zona gâtului. Tratamentele pot include medicație, terapie fizică, exerciții de stretching, chirurgie, chiropractictă.
La majoritatea oamenilor, torticolisul nu durează mai mult de câteva zile, însă se poate ajunge la câteva săptămâni.
Torticolisul obișnuit sau banal dispare în mai puțin de 3 zile după odihnă și după administrare de medicamente analgezice și miorelaxante.
Tratamentul torticolisului spasmodic constă în kinetoterapie, care vizează întărirea mușchilor. Acesteia i se adaugă același tratament de bază ca și pentru torticolisul banal sau injectii locale, cu doze de toxină botulinică.
Terapia combinată
Terapia combinată crește mult randamentul tratamentului torticolisului. Terapia combinată îmbină mai multe proceduri, care se completează reciproc. Unele proceduri au rolul de a scădea inflamația și durerile, altele de a crește forța musculară, mobilitatea, coordonarea, rezistența sau echilibrul.
Tratamentul constă în combinarea terapiei prin mișcare, electroterapiei și masajului terapeutic. Kinetoterapia acționează prin intermediul posturărilor, a stretchingului, mobilizărilor precum și a exercițiilor fizice de tonifiere a mușchiului afectat. Kinetoterapia intervine în reducerea durerilor și a contracturilor musculare și ajută la creșterea amplitudinii de mișcare. Laserterapia stimulează circulația sangvină și ajută la îndepărtarea proceselor de aderență. Electroterapia este decontracturantă, miorelaxantă, reduce durerea și inflamația, iar masajul este relaxant și sedativ.
În cazuri mai severe, intervenția chirurgicală asupra nervilor și a mușchilor gâtului este o opțiune, deși condiția poate reveni.
