Artroza, cea mai frecventă boală reumatică

Artroza (OA) cunoscută şi sub numele de osteoarthritis, osteoarthrosis, sau reumatism degenerativ este o artropatie non-inflamatorie progresivă, invalidantă, caracterizată de degradarea până la dispariţie a cartilajului articular, însoţită de remodelare osoasă marginală de tip osteofite şi scleroză subcondrală.

Artroza (OA) este o boală degenerativă ce afectează persoanele vârstnice, caracterizată de erodarea cartilajului articular, hipertrofia osului marginal (osteofite) şi scleroza subcondrală precum şi modificări de tip inflamator ale mebranei sinoviale şi capsulei articulare.

Artroza (OA) este artropatia cu cea mai mare prevalenţă ce afectează populaţia după 55 ani, iar predicţia pentru etapa următoare de dezvoltare a societăţii arată o creştere semnificativă a incidenţei şi severităţii, ceea ce conturează o serioasă problemă de sănătate publică. Deşi prevalenţa este atât de semnificativă, etiologia, patogenia şi mecanismele evolutive sunt parţial descifrate.

Factori de risc și clasificarea artrozei

Factorii de risc pentru artroză sunt numeroşi şi se pot clasifica în modificabili şi nemodificabili.

Cei mai importanţi pentru instalarea procesului degradativ sunt:

• vârsta este un element favorizant însemnat, deoarece senescenţa reduce capacităţile morfo-funcţionale ale cartilajului acţionând prin mecanisme precum: scăderea hidratării tisulare, diminuarea proceselor de sinteză şi creşterea celor catabolice;
• sexul feminin;
• traumatismul major dar şi cel minor repetitiv are impact negativ prin microdemage-ul condrocitar şi apoptoza celulară ulterioară; concomitent se distruge şi reţeaua colagenică ceea ce conduce la hiperhidratare şi apariţia de fisuri în cartilaj şi osul subcondral;
• suprasolicitarea prelungită a articulaţiei ca şi supraîncărcarea iniţiază zone de stres mecanic excesiv ce determină degradarea precoce a cartilajului.

Tipuri de artroză

Clasificare: Artroza primitivă (apare după 60 ani, nu se pot identifica factori declanşatori) şi artroza secundară (apare precoce fiind generată de factori identificabili).

Principalele tipuri ale artozei sunt: • Artroza fațetelor articulare; • Coxartroza sau artroza șoldurilor; • Gonartroză sau artroza genunchiului; • Artroza lombară; • Artroza acromioclaviculară.

Diagnosticarea artrozei

Diagnosticul artrozei, implică o serie de etape și anume:

• Evaluarea stării pacientului – se va efectua prin verificarea istoricului personal și examenul fizic amănunțit.
• Analize de sânge – teste de sânge făcute în scopul de a identifica markerii de inflamație și infecție.
• Analize imagistice – Radiografia convenţională, Ecografie musculoscheletală, CT (computer tomograf) RMN (rezonantă magnetică).

Managementul artrozei

Obiectivele managementului tratamentului pacienților cu artroză constau în creșterea mobilității articulare, a tonusului și a forței musculare, dar și în controlul durerii, îndeplinirea activităților zilnice, creșterea calității vieții și diminuarea costurilor economice și sociale destul de importante, pe care le presupune această afecțiune.

Managementul optim al pacienților cu artroză, implică o combinație personalizată între cele două modalități de tratament, cel non-farmacologic și farmacologic, ținând cont de sistemul de valori al pacientului, precum și de preferințele sale.

Definită clinic prin durere cronică de tip mecanic şi impotenţă funcţională care se accentuează progresiv, artroza este mereu în atenţia practicienilor. Decizia terapeutică presupune un diagnostic clinic, funcţional şi radiologic precoce şi corect, capabil să evidenţieze severitatea leziunilor şi impactul asupra vieţii profesionale şi sociale a subiectului. Decizia terapeutică este adesea o problemă de colaborare interdisciplinară care solicită prezenţa medicului reumatolog, a celui de medicină fizică şi recuperare şi nu în ultimul rând a celui ortoped.

Tratamentul artrozei

Tratamentul nemedicamentos

Include exerciţii fizice regulate, măsuri educative, reducerea greutăţii corporale, purtarea de mijloace de susţinere și ambulație.

Măsurile protective însoţesc permanent bolnavul:

• educarea pacientului, care trebuie să-şi cunoască boala, caracterul ei evolutiv şi tendinţa invaliditantă, factorii de risc, factorii agravanţi şi pe cei favorizanţi;
• respectarea normelor de igienă articulară ce conduc la ameliorarea stresului mecanic articular prin scăderea ponderală, evitarea solicitărilor prelungite în timp, a supraîncărcării profesionale, casnice, sportive, redimensionarea programului de lucru cu introducerea perioadelor de relaxare, evitarea poziţiilor vicioase, etc;
• folosirea ortezelor, a dispozitivelor şi a aparatelor de sprijin şi ambulaţie, a bastonului, a cârjelor, cadrului metalic, ca mijloace ce pot reduce cu până la 50% forţele de presiune ce se exercită în articulaţie;
• corectarea deficitelor de lungime a membrelor inferioare prin purtarea de talonete sau înălţătoare;
• utilizarea unei încălţăminte comode cu talpă moale;
• evitarea mersului pe teren accidentat şi dur;
• aplicarea de măsuri ergonomice la locul de muncă;
• adoptarea de posturi corecte în statică şi dinamică;
• adoptarea repausului prelungit în perioadele de acutizare a durerilor şi inflamaţiei.

Tratament de recuperare

Terapia de recuperare ocupă un loc important de o lungă perioadă de timp în managementul artrozei. Ea se efectuează în unităţi profilate dar şi la domiciliul bolnavului, scopurile fiind combaterea durerii, prevenirea dizabilităţii, menţinerea şi/sau refacerea funcţiei mioarticulare şi prevenirea agravării leziunilor degenerative. Combaterea durerii reprezintă scopul principal al fiecărui program terapeutic. Factorii fizici, din domeniul electroterapiei, termoterapiei, vibroterapiei, masoterapiei, balneoterapiei sunt cei mai utilizaţi.

Tratamentul medicamentos

Combaterea durerii este principala raţiune a administrării medicamentoase în artroza. Tratamentul medicamentos include suplimente naturale, analgezice cu aplicarea locală, analgezice, și antiinflamatoarele nesteroidiene, injectarea intraarticulară de suplimentatoare de vâscozitate și injectarea intraarticulară de corticoizi.

Tratamentul chirurgical sau artroscopic

Se adresează cazurilor severe, în care, durerea este intensă și există și o pierdere semnificativă a mobilității, iar tratamentul medicamentos a devenit ineficient. În funcție de forma de artroză de care sufera pacientul, operația poate însemna realinierea oaselor (daca artroza a deteriorat mai mult o parte a genunchiului, comparativ cu cealaltă); în acest caz, osteotomia ar putea fi de ajutor. În alte cazuri, în operația de înlocuire a articulației (artroplastie), chirurgul îndepărtează suprafețele deteriorate ale articulației și le înlocuiește cu părți din plastic sau din metal.

Asemenea intervenţii chirurgicale au însă o doză de risc deoarece ele necesită înlocuirea peste o anume perioadă de timp de 10-15 ani, interval în care corpul uman suferă de inevitabilul efect de îmbătrânire a articulaţiilor. Tratamentul balneo-fizioterapeutic este indicat pentru ameliorarea durerilor articulaţiilor afectate de artroză.