Glicemia: ce este, ce rol are, care sunt valorile normale

Glicemia se referă la nivelul zahărului din sânge sau la concentrația glucozei din sânge. Hidrații de carbon, în principal zahărul și amidonul, au rolul de a furniza organismului energie. În prezența fermenților salivari, a enzimelor pancreatice și intestinale, acești hidrați se transformă în cea mai simplă formă de glucid, respectiv glucoză. Sub această formă, poate trece din intestinul subțire în sânge, pentru a putea fi folosită de către organism.

Află mai multe despre valorile normale ale glicemiei, cum se reglează nivelul său, ce factori o pot influența, precum și cum poți recunoaște hiperglicemia și hipoglicemia.

• Valori normale ale glicemiei în funcție de vârstă
• Cum se reglează nivelul glicemiei
• Tipuri de testări ale glicemiei
• Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei
• Glicemia ridicată sau hiperglicemia
• Glicemia scăzută sau hipoglicemia
• De ce este important să controlăm glicemia

Valorile normale ale glicemiei în funcție de vârstă

Pentru adulții sănătoși, glicemia are următoarele valori:

• 74-106 mg/dl, dimineața, înainte de masă;
• 74 - 106 mg/dl pe stomacul gol, după trezire, pentru gravidele sănătoase;
• 60 - 100 mg/dl pentru copiii mai mici de 6 an;
• 60-100 mg/dl, înainte de masă, dimineața, pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani;
• 60-100 mg/dl dimineața, înainte de masă, și cel mult 180 mg/dl în cazul celor cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani.

Cum se reglează nivelul glicemiei

Nivelul glicemiei este reglat printr-o serie de hormoni specifici, numiți hormoni hipoglicemici, ce reduc, la nevoie, nivelul glicemiei, și hormoni hiperglicemici, care cresc nivelul glicemiei.

Principalul hormon cu acțiune hipoglicemică este insulina, produsă de pancreas. În momentul în care pancreasul nu produce suficientă insulină sau chiar deloc, nivelul zahărului din sânge nu mai este reglat prin mecanismele hormonale și apar dezechilibre.

Pe cealaltă parte, se regăsesc hormonii care cresc glicemia, respectiv glucagonul, catecolamina, cortizolul și GH-ul. Similar, dacă există o producție deficitară sau intervin anumite probleme de sănătate care afectează producția acestor hormoni, apar dezechilibrele.

În mod simplificat, ne putem imagina organismul uman precum o balanță cu talere. Pe un taler se află hormonii ce reduc nivelul zahărului din sânge, iar pe celălalt, hormonii care cresc nivelul glucozei din sânge. Organismul sănătos menține aceste talere în echilibru, iar acesta din urmă asigură distribuirea energiei proporțional cu nevoile corpului nostru.

Atunci când apare o anomalie, de exemplu, nu se mai produce suficientă insulină, astfel poate crește pericolul de hipertensiune arterială și sarcină cu risc ridicat, situații care, la rândul lor, pot cauza alte complicații.

Tipuri de testări ale glicemiei

Testarea glicemiei, numită și monitorizarea glicemiei serice, este principalul instrument prin care poți ține diabetul sub control. Prin testarea glicemiei, se măsoară concentrația de glucoză din sânge. Cea mai simplă modalitate de testare constă în înțeparea degetului cu un ac mic, după care prima picătură de sânge este aplicată pe o lamelă de testare, care este, mai apoi, introdusă într-un aparat numit glucometru.

În general, testarea glicemiei are patru forme:

• Testarea glicemiei à jeun (pe nemâncate) - constă în determinarea glucozei serice (glicemia plasmatică bazală) și prelevarea mai multor probe de sânge, prima fiind după o perioadă de cel puțin opt ore fără alimente. Este cea mai folosită în diagnosticarea diabetului;

• Testarea postprandială a glicemiei - este un test de sânge care măsoară concentrația glucozei după o masă cu un conținut stabilit de carbohidrați. Acest tip de testare oferă informații cu privire la cât de tolerant este organismul la glucoză;
• Testarea aleatorie a glicemiei - este utilă pentru a ajuta medicii să determine nivelul glucozei din sânge în orice moment al zilei. Nu este potrivită pentru cei care au glicemia ușor mărită, însă este indicată pentru persoanele cu hiperglicemie și care au nevoie de tratament urgent. Se aplică mai ales în vederea diagnosticării diabetului de tip 1, deoarece întârzierea administrării tratamentului poate duce la complicații grave;
• Testarea de toleranță la glucoză administrată oral - acest test este util pentru a determina intoleranța la glucoză, diabetul de tip 2 sau diabetul gestațional.

Persoana este rugată să înghită o anumită cantitate de glucoză, iar la intervale bine stabilite de la administrare, se recoltează glicemia prin puncție venoasă.

Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei

Starea de sănătate poate afecta nivelul glicemiei. De exemplu, administrarea de corticosteroizi (așa cum este prednisonul) poate crește semnificativ nivelul zahărului din sânge, deoarece acest medicament îi „transmite” ficatului să crească producția de glucoză. În general, după încetarea administrării de steroizi, glicemia ar trebui să revină la normal.

Un alt factor ce poate avea efecte asupra glicemiei este niacina (vitamina B3). Această vitamină este recomandată mai ales în unele afecțiunile cardiovasculare, unde îmbunătățește nivelul lipidelor din sânge, prin creșterea nivelului colesterolului bun. Un efect secundar este creșterea nivelului zahărului din sânge.

Lăsată netratată, boala celiacă poate duce la degradarea semnificativă a intestinului subțire. Acest lucru poate duce la hipoglicemie (un nivel redus al zahărului din sânge), deoarece intestinul nu mai poate absorbi nutrienții la fel de ușor. Aproximativ 6% dintre persoanele cu diabet de tip 1 au boala celiacă.

Chiar și banala răceală poate influența glicemia. Nivelul zahărului din sânge crește pe măsură ce organismul încearcă să îndepărteze virusul. În plus, unele medicamente recomandate în răceală, precum antibioticele sau decongestionantele, pot crește nivelul glicemiei. Mai mult, unele medicamente pentru răceală conțin zahăr sau mici cantități de alcool, care pot afecta glicemia.

Unele contraceptive orale pot afecta glicemia. Este vorba despre estrogen. Acesta poate modifica activitatea insulinei din organism. Deși contraceptivele de acest fel sunt sigure inclusiv pentru femeile cu diabet, este bine de știut că estrogenul poate crește ușor nivelul zahărului din sânge.

Glicemia ridicată sau hiperglicemia

Glicemia crescută (hiperglicemia) afectează persoanele cu diabet. Există numeroși factori ce pot duce la apariția hiperglicemiei, de la alegerile alimentare la activitatea fizică, administrarea unor medicamente, omiterea ocazională a medicației pentru diabet. Mai jos, poți afla mai multe despre cauzele, simptomele, tratamentul și prevenția hiperglicemiei.

Cauze

Diabetul poate reduce din efectele insulinei în organism, deoarece pancreasul nu mai produce o cantitate suficientă de insulină, cum este cazul diabetului de tip 1. În cazul diabetului de tip 2, organismul este rezistent la efectele insulinei sau nu produce suficientă insulină pentru a menține constant nivelul zahărului din sânge.

În acest context, glucoza se acumulează în sânge și apare hiperglicemia, care poate atinge valori mari ce pot pune viața în pericol, dacă nu este tratată. Alte cauze ale hiperglicemiei includ:

• Pacientul a uitat să ia doza prescrisă pentru diabet, medicamentele sau insulina;
• Persoana a consumat mai mulți carbohidrați decât poate organismul sau medicamentele să țină sub control.

Fenomenul „de zori” este, de asemenea, întâlnit în cazul persoanelor diabetice. Acesta apare în primele ore ale dimineții, când anumiți hormoni, în special epinefrina, glucagonul și cortizolul, determină ficatul să elibereze glucoză în sânge. În general, are loc la 8-10 ore de la culcare.

Cu toate acestea, nivelul crescut al glicemiei, atunci când este luat după trezire, poate avea și alte cauze, precum un consum mare de carbohidrați înainte de culcare sau o doză incorectă de medicamente. Testarea glicemiei în timpul nopții poate fi o soluție eficientă pentru a determina dacă valorile mari ale nivelului zahărului din sânge apar din cauza fenomenului „de zori”.

Factori care pot conduce la creșterea nivelul zahărului

Cronicizarea hiperglicemiei, chiar și după pauzele alimentare, este cauzată de diabetul zaharat. Hiperglicemia intermitentă poate fi o caracteristică a prediabetului. Episoadele acute de hiperglicemie, fără o cauză aparentă, pot indica dezvoltarea diabetului sau existența unei predispoziții pentru diabet.

Totodată, administrarea de corticosteroizi, medicamente beta-blocante, inhibitori de proteaze sau unele diuretice cresc riscul de hiperglicemie. Multe persoane care suferă un infarct miocardic sau un atac vascular cerebral pot dezvolta hiperglicemie.

De asemenea, stresul mintal sau emoțional, anxietatea, intervențiile chirurgicale, infecțiile, sedentarismul și participarea la activități fizice intense reprezintă alți factori de risc în hiperglicemie.

Simptome

Semnele timpurii ale hiperglicemiei includ:

• Senzație intensă de sete;
• Dureri de cap;
• Probleme de concentrare;
• Vedere încețoșată;
• Oboseală fizică;
• Pierderea în greutate fără un motiv aparent.

După o perioadă mai mare de hiperglicemie, se cronicizează simptome precum urinările frecvente, senzația de sete și cea de foame. Lăsată netratată, hiperglicemia cronică poate duce la:

• Infecții cutanate și/sau vaginale;
• Răni care se vindecă lent;
• Disfuncții erectile;
• Greață și vărsături;
• Dificultăți respiratorii;
• Uscarea gurii;
• Înrăutățirea problemelor de vedere;
• Deteriorarea sistemului nervos periferic - picioarele devin reci sau amorțite;
• Constipația sau diareea cronică.

Tratament

Tratamentul variază de la caz la caz și constă într-o combinație de medicamente, modificarea alimentației și introducerea activității fizice în programul zilnic. Obiectivul este menținerea glicemiei într-un interval stabilit de medic. Pot fi recomandate următoarele tratamente:

Administrarea medicamentelor conform recomandărilor doctorului - dacă apar episoade frecvente de hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau momentul zilei la care se administrează medicamentele; Activitatea fizică - exercițiile fizice regulate ajută la controlarea glicemiei. Totuși, cele intense trebuie evitate, în special dacă cetonele sunt prezente în urină. Acest lucru poate duce la creșterea glicemiei; Urmarea unui plan alimentar special, adaptat de către medic - de asemenea, sunt indicate reducerea porțiilor și evitarea băuturilor îndulcite; Verificarea periodică a glicemiei; Ajustarea dozelor de insulină, pentru a ține sub control hiperglicemia.

Cazurile severe de hiperglicemie sunt tratate prin administrarea de fluide pe cale orală sau intravenoasă, înlocuirea electroliților pe cale intravenoasă și/sau terapia cu insulină.

Prevenție

Urmarea recomandărilor de mai jos te ajută să menții glicemia în intervalul normal și să limitezi apariția episoadelor de hiperglicemie:

• Adoptă o dietă sănătoasă pe bază de fructe, legume, carbohidrați complecși, precum cei din cereale integrale, paste și orez integral. Limitează consumul de pâine albă, făinoase, produse fast food, prăjeli, grăsimi saturate;
• Introdu activitatea fizică ușoară spre moderată în rutina zilnică;
• Redu stresul;
• Mergi la consult medical general, cel puțin o dată pe an;
• Tratează problemele de sănătate existente (dacă este cazul).

Glicemia scăzută sau hipoglicemia

Hipoglicemia apare atunci când concentrația de glucoză din sânge scade mai jos de 72 mg/dl. Diabetul apare atunci când glicemia este prea mare, însă unele medicamente luate de diabetici pot duce la scăderea periculoasă a nivelului zahărului din sânge. Hipoglicemia poate apărea chiar și la persoanele care nu au diabet, dacă organismul nu mai poate stabiliza concentrația glucozei din sânge.

Mai mult, hipoglicemia poate apărea, paradoxal, după masă, dacă organismul produce prea multă insulină. În general, episoadele de hipoglicemie apar mai ales la persoanele care au diabet sau afecțiuni conexe. În continuare, poți citi despre cauzele hipoglicemiei, factorii de risc, simptomele, tratamentul și prevenția acestei afecțiuni.

Cauze

Există câteva cauze ce pot duce la apariția hipoglicemiei. Acestea includ:

• Administrarea de medicamente - o doză prea mare de medicamente pentru diabet sau luarea din greșeală a medicației altei persoane poate duce la hipoglicemie. Alte medicamente pot cauza hipoglicemie la copii sau persoane cu afecțiuni renale. Un exemplu este chinina, folosită pentru a trata malaria;
• Consumul excesiv de alcool - în lipsa alimentației, alcoolul poate bloca ficatul să mai elibereze glucoză în sânge, ducând, astfel, la hipoglicemie; Unele afecțiuni - unele boli severe de ficat, precum hepatita sau ciroza, pot cauza hipoglicemie. Afecțiunile renale pot împiedica organismul să elimine medicamentele și afectează glicemia, pe fondul acumulării de medicamente în organism;
• Înfometarea - anorexia nervoasă poate cauza hipoglicemie. În acest caz, organismul primește prea puțini nutrienți pentru a produce glucoză;
• O producție excesivă de insulină - prezența unei tumori la nivelul pancreasului poate cauza o producție prea mare de insulină. Dezvoltarea excesivă a celulelor pancreasului poate determina o eliberare excesivă a insulinei;
• Deficitul hormonal - anumite afecțiuni tumorale de la nivelul glandelor suprarenale sau al glandei pituitare pot cauza un deficit al hormonilor cheie, implicați în reglarea producției de glucoză. Copiii se pot confrunta cu hipoglicemie, dacă au o producție scăzută a hormonului creșterii.

Hipoglicemia după masă

Hipoglicemia poate apărea atunci când nu ai mâncat, însă nu mereu. Uneori, apare după o masă bogată, deoarece organismul produce mai multă insulină decât are nevoie. Această formă poartă numele de hipoglicemie reactivă sau postprandială.

Factori care pot duce la scăderea glicemiei

Episoadele hipoglicemice pot afecta atât copiii, cât și adulții, fie că au sau nu diabet. Unele persoane sunt predispuse la hipoglicemie. Acestea:

• Sunt obeze;
• Au alte probleme cronice de sănătate;
• Au rude în familie, părinte sau frate, cu diabet;
• Au suferit intervenții la stomac;

Simptome

Hipoglicemia se manifestă prin următoarele simptome:

• Transpirație;
• Oboseală;
• Senzație de amețeală;
• Paloarea feței;
• Senzația de foame;
• Dureri de cap;
• Ritm cardiac mai mare decât în mod normal;
• Confuzie;
• Vedere încețoșată;
• Nervozitate;
• Iritabilitate;
• Tremurături;
• Somnolență.

Lăsată netratată, hipoglicemia poate duce la:

• Convulsii;
• Pierderea cunoștinței;
• Cădere și accidentare.

În timp, repetarea episoadelor de hipoglicemie poate duce la nesesizarea acestei probleme. Corpul și creierul nu mai produc semnale care să indice un nivel scăzut al glucozei din sânge, tremurăturile și bătăile neregulate ale inimii fiind cele mai frecvente. În momentul în care nivelul zahărului din sânge scade fără apariția simptomelor, există riscul de complicații severe, ce pot pune viața în pericol.

Tratament

Dacă ai simptome de hipoglicemie, este indicat să mănânci sau să bei 15-20 de grame de carbohidrați. Poți lua zahăr cuburi, sucuri dulci de fructe, miere sau bomboane cu zahăr. Verifică glicemia la aproximativ 20 de minute după consumul carbohidraților. Dacă nivelul glucozei este sub 70 mg/dl, mai consumă 15-20 de grame de carbohidrați și verifică din nou, după 20 de minute. Repetă până când glicemia este peste 70 mg/dl.

Odată stabilizată glicemia, poți lua o gustare sau o masă, pentru a reface rezervele de glucoză din organism.

Pentru cazurile severe de hipoglicemie, este nevoie de intervenția unei alte persoane. De exemplu, dacă nu poți consuma ceva dulce, va fi nevoie de injecții cu glucoză sau glucagon. În general, persoanele cu diabet de tip 1 au și injecții cu glucagon, pentru situațiile de urgență. Este indicat ca prietenii și familia să știe unde se află trusa cu insulină, pentru a putea administra injecțiile cu glucagon.

Dacă episoadele hipoglicemice sunt recurente, este necesară intervenția medicului, pentru a determina cauza și a o trata. De regulă, medicul recomandă schimbarea/încetarea administrării unui anumit medicament sau ajustarea dozei.

Prevenție

Hipoglicemia poate fi prevenită doar dacă înțelegi de ce apare. De cele mai multe ori, este cauzată de o doză prea mare de medicamente pentru diabet și de sărirea peste mese. Este bine să ai la îndemână zahăr sau bomboane.

Testarea regulată a glicemiei te poate ajuta să înțelegi în ce condiții, uneori, specifice propriului organism, scade glicemia. În cazul persoanelor care nu au diabet, ajustarea dietei poate preveni reapariția hipoglicemiei. Alimentația variată și echilibrată este esențială pentru a preveni noi episoade de hipoglicemie. De asemenea, pot ajuta menținerea unei rutine a meselor, precum și introducerea a două gustări, pe lângă mesele principale.

Mai mult, exercițiile fizice moderate contribuie la stabilizarea glicemiei, iar controlul medical periodic ajută la detectarea timpurie a unor afecțiuni, inclusiv a diabetului.

De ce este important să controlăm glicemia

Menținerea glicemiei în limite normale este importantă pentru a evita complicațiile ce pot apărea. Hipoglicemia poate duce la apariția convulsiilor și chiar a decesului, în timp ce hiperglicemia poate cauza probleme de inimă, neuropatie, probleme renale sau de vedere, care pot duce până la orbire, ulcer varicos, disfuncții sexuale, probleme osoase și articulare, infecții și afecțiuni gingivale.

Ținerea sub control a glicemiei aduce numeroase beneficii pentru sănătate:

• Energie - un consum prea mare sau prea mic de carbohidrați poate cauza hiperglicemie sau hipoglicemie. Adaptarea dietei la nevoile organismului îți va oferi mai multă energie;
• Concentrare - studiile au arătat, de-a lungul timpului, că o cantitate prea mare sau prea mică a glucozei din sânge afectează atenția, memoria și capacitatea de concentrare. Mai mult, creierul folosește un plus de glucoză, atunci când are de rezolvat sarcini dificile. Astfel, este important să menții glicemia în limitele normale, pentru a beneficia de funcții cognitive optime;
• Piele sănătoasă - o creștere a nivelului zahărului din sânge duce la o producție mai mare de insulină, fapt ce crește producția de hormoni androgeni. Prin stimularea producției de hormoni androgeni, crește riscul de acnee;
• Control asupra greutății - persoanele care nu își țin sub control glicemia au un risc mai mare de îngrășare, prin comparație cu cele care își mențin glicemia în limite normale. În plus, în cazul diabeticilor cu exces ponderal, celulele corpului sunt mai puțin sensibile la insulina produsă de pancreas;
• Prevenirea prediabetului și a diabetului - menținerea nivelului zahărului din sânge în limite normale previne aceste probleme de sănătate ce pot cauza complicații.

Orice persoană sănătoasă se poate confrunta, la un moment dat, cu scăderea sau creșterea glicemiei. Pentru unele persoane, valorile neobișnuite ale glicemiei pot fi primele semne ale instalării unei afecțiuni cronice. Dacă ai peste 45 de ani sau dacă apar frecvent fluctuații ale glicemiei, este bine să vorbești cu un medic specialist în boli metabolice. Dacă nu te încadrezi în aceste situații, glicemia poate reveni la normal, dacă adopți un stil de viață sănătos, marcat de o alimentație echilibrată și activitate fizică moderată.

Sursa foto: Shutterstock