Scabia (râia): transmitere, simptome, tratament

Scabia este o boală extrem de contagioasă. Focarele epidemice sunt de obicei favorizate de igiena precară, suprapopulare, sărăcie, dar şi de anumite colectivităţi (aziluri, internate, spitale, închisori, case de copii).

Ce este scabia?

Scabia (râia) este o infecție cutanată foarte contagioasă, cauzată de un parazit mic, cunoscut sub numele de Sarcoptes scabiei, un acarian care sapă în stratul superior al pielii pentru a depune ouă. Femelele sunt cele care parazitează suprafața epidermei, în care sapă, în timpul nopții, adevărate tunele serpiginoase în care depun ouă zilnic. Larvele vor ieși la suprafața pielii pentru a se transforma în nimfe, apoi în adulți. După acuplare, masculii mor, iar femelele reiau acest ciclu, care durează două săptămâni.

Scabia provoacă mâncărime intensă și iritație, iar simptomele se pot agrava, mai ales noaptea. Afecțiunea se poate răspândi rapid în familii, grupuri sau comunități care trăiesc în spații aglomerate. Aceasta poate să apară la orice vârstă și afectează în egală măsură atât bărbații, cât și femeile. Însă, populația cea mai vulnerabilă este reprezentată de copii, bâtrâni și de cei cu imunitate compromisă (malnutriți, HIV pozitivi).

Persoanele apropiate pot fi purtătoare ale bolii, fără a prezenta simptome (purtător sănătos) și, astfel, pot contamina persoanele din anturajul lor. Pentru a evita o recidivă, tratarea anturajului și a mediului este esențială.

Cum se transmite scabia?

Scabia se transmite prin contactul direct și prelungit cu pielea unei persoane infectate și prin contact sexual. De asemenea, se poate răspândi prin împărțirea obiectelor de uz personal, cum ar fi haine, lenjerie de pat sau prosoape. Acarianul care provoacă scabia poate trăi până la 2-3 zile în afara corpului uman, pe suprafețe contaminate.

Perioada de incubație este de 2-6 săptămâni, după care apare pruritul predominant nocturn și ulterior leziunile produse:

• de parazit: papule, șanțuri acariene, vezicule perlate, eminența acariană
• de bolnav: leziuni de grataj
• de complicații ale leziunilor: lichenificări, eczematizări, impetiginări cu localizări tipice.

S-a constatat că, indiferent în ce zonă a tegumentului s-a produs contaminarea, parazitul se dirijează înspre zonele de elecție, unde se va stabili și își va începe ciclul de viață.

Simptomele scabiei

Simptomele scabiei apar de obicei la 2-6 săptămâni după infestare. În caz de reinfestare, simptomele pot apărea mult mai repede, în câteva zile. Cele mai comune simptome includ:

• Mâncărime severă, care este de obicei mai intensă noaptea.
• Erupții cutanate care pot arăta ca mici bubițe, vezicule sau pustule.
• Urme subțiri pe piele, cunoscute sub numele de tuneluri, care indică locul unde acarianul s-a săpat în piele.
• Leziuni ale pielii cauzate de scărpinare intensă, care pot duce la infecții bacteriene secundare.

Pruritul domină tabloul clinic și este intens, predominant nocturn și în condițiile de creștere a temperaturii corporale. Leziunile cutanate tipice sunt șantul acarian și vezicula perlată.

Semnele și simptomele de scabie se găsesc și la nivelul capului, feței, gâtului și palmelor doar la bebeluși și copii de vârste mici.

Zone de elecție

• pliurile subfesiere
• pliurile inghinale
• organele genitale – în special la bărbați: glandul și teaca penisului
• pliurile axilare
• mameloanele
• spațiile interdigitale
• fețele laterale ale degetelor de la mâini
• încheietura mâinii
• coate
• genunchi
• zona centurii
• zona periombilicală

Cine este cel mai expus riscului?

Oricine poate contracta scabia, indiferent de igiena personală sau de condițiile de viață. Totuși, grupurile care prezintă un risc crescut includ:

• Persoanele care trăiesc în condiții aglomerate (ex: cămine, aziluri, spitale).
• Copiii mici și sugarii.
• Persoanele cu sisteme imunitare slăbite (ex: pacienți cu HIV, cancer, sau alte boli cronice).
• Familiile sau persoanele care trăiesc în aceeași locuință cu o persoană infectată.

Diagnostic

Diagnosticul de scabie se pune pe baza semnelor și simptomelor. Elementul de maximă suspiciune este stabilirea caracterului nocturn al pruritului. Se va investiga contextul epidemiologic - dacă cineva din anturajul familial sau profesional mai prezintă prurit. Se vor examina zonele afectate de elecție. Examenul microscopic poate pune în evidență parazitul după extragerea sa. Totuși, un examen negativ nu exclude diagnosticul de scabie.

Tratament

Tratamentul persoanelor afectate, precum și a obiectelor personale aparținând acestora, este indispensabil pentru eradicarea sarcoptului. Persoanele (parteneri și persoane care locuiesc în același loc) în strânsă legătură cu o persoană contaminată, trebuie să fie tratate simultan, chiar dacă nu prezintă simptome ale bolii.

Tratamentul clasic

Tratamentul împotriva scabiei se pot cumpăra doar pe baza unei prescripții medicale. Pentru adulți si copii de vârsta mai mare se utilizează creme sau loțiuni care se aplica pe corp de la gât în jos. Pentru bebeluși și copii cu vârste mici, scabicidele se aplică și la nivelul capului.

Tratamentul trebuie aplicat tuturor partenerilor sexuali și contacții din aceeași locuință. În general, pacienţii care nu răspund la tratament fie nu aplică corespunzător crema, fie nu respectă indicaţiile de a evita contactul cu alte persoane, decontaminarea hainelor etc.

Exterminarea paraziților nu este sinonimă cu dispariția pruritului. Resturile acestora persistă în tegument, unde joacă rolul de alergene, întreținând pruritul. Descuamarea fiziologică a epidermului cu reînnoirea sa totală la maximum șase săptămâni va rezolva însă definitiv și această problemă. Între timp, tratamentul pruritului va fi cel al oricărei manifestări alergice – de exemplu, cu antihistaminice și creme cortizonice. E imperios necesară sterilizarea obiectelor contaminate, altfel reinfecția este inevitabilă.

Tratamentul mediului

Tratamentul mediului înconjurător trebuie realizat împreună cu administrarea tratamentului clasic prin mai multe variante:

• toate articolele de îmbrăcăminte, lenjerie intimă, prosoape, cearșafuri, lenjerie de pat, utilizate pe parcursul săptămânii se spală la 60 de grade Celsius
• articole nelavabile sau lavabile, care nu suportă o temperatură de 60° C se introduc într-un sac de plastic etanș, pentru o săptămână (fără a utiliza o soluție anti-acarieni). Se spală apoi la temperatura corespunzătoare
• se pulverizează hainele cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare, se introduc într-un sac de plastic etanș și se lasă soluția să acționeze 48 de ore
• saltelele, pernele, canapelele, covoarele, încălțămintea trebuie să fie de asemenea tratate cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare

Când să consultați medicul

Dacă dumneavoastră sau un membru al familiei prezintă mâncărimi severe și erupții cutanate, este important să consultați medicul. De asemenea, dacă simptomele persistă sau se agravează după tratament, este necesară reevaluarea medicală pentru a verifica eficacitatea tratamentului sau pentru a depista eventuale complicații.