Impetigo (bube dulci): simptome și tratament

Impetigo sau bube dulci este o boala infecțioasă de piele, extrem de contagioasă, ce afectează cu precădere copiii mici și bebelușii. Cea mai frecventă cauză a infestării cu impetigo este stafilococul auriu. Impetigo este o boală de piele contagioasă ce afectează stratul superior al pielii, epiderma. De obicei, boala afectează fața, mâinile și picioarele.

Impetigo este mai frecvent la copii (în special băieți), dar poate afecta și adulții cu imunitatea scăzută. Deși cei mai mulți copii au o stare generală bună, impetigo se poate asocia cu limfadenopatie, febră ușoară și o stare generală modificată.

Tipuri

Impetigo este cea mai frecventă infecţie bacteriană a pielii, o infecţie bacteriană superficială, contagioasă, care apare mai ales în colectivităţi, în special la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani. Există două tipuri principale: nonbulos (70% dintre cazuri) şi bulos (30% dintre cazuri). Impetigo nonbulos, sau impetigo contagiosa, este cauzat de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes şi se caracterizează prin cruste melicerice pe faţă şi extremităţi.

Impetigo afectează în principal pielea sau, secundar, înţepăturile/muşcăturile de insecte, eczemele sau leziunile herpetice. Impetigo bulos, care este cauzat exclusiv de S. aureus, are ca rezultat bulele mari şi flasce şi este mai probabil să afecteze zonele intertriginoase.

Transmitere

Agentul patogen incriminat pentru forma veziculoasă este streptococul, cel mai frecvent, iar pentru forma buloasă stafilococul. Impetigo stafilococic este o infecţie tegumentară, ce evoluează superficial cu interesarea epidermei. Impetigo bulos apare în special la copii, de obicei pe față, dar și pe gambe, brațe, sau antebrațe. Constă din bule mari, cu aspect sero-citrin.

Impetigo streptococic se întâlnește la copii, în general pe față, periorificial. Clinic se observă mici bule superficiale flasce cu halou eritematos și conținut la început serocitrin, apoi purulent, care prin spargere lasă eroziuni ce se acoperă cu cruste “melicerice”.

Deși oricine poate dezvolta impetigo, cei mai expuși sunt copiii cu vârste între 2 și 6 ani. Cel mai adesea “bubele dulci” sunt văzute la copii, îndeosebi în jurul gurii. Pot să apară și la persoane cu igienă precară a căror plăgi, zgârieturi se suprainfectează. Boala poate să afecteze și adulții și poate să apară și în alte părți alte corpului prin scărpinare. Se transmite foarte ușor prin atingerea porțiunii afectate sau prin folosirea obiectelor personale ale celor afectați: haine, jenjerie, prosoape. Cel mai adesea bacteriile pătrund în organism prin zonele unde pielea prezintă leziuni cauzate de: înțepături de insecte, eczeme, tăieturi, arsuri.

Factori de risc care determină apariția infecției:

• contactul direct cu o persoană afectată sau cu obiecte personale
• spațiile aglomerate
• căldura excesivă, umiditatea
• dermatita cronică
• diabet
• sistemul imunitar deficitar
• anumite sporturi de contact
• leziuni cutanate, eczeme, înțepături, arsuri

Semne și simptome

Impetigo este o piodermită foarte contagioasă ce afectează pielea superficial, producând vezicule/bule care prin rupere lasă cruste gălbui-maronii asemănătoare cu mierea. Datorită aspectului lor sunt numite cruste melicerice și sunt cunoscute popular sub numele de „bube dulci„. Boala poate avea o evoluție mai rapidă și cu leziuni mai numeroase sau mai îndelungată dacă se suprapune peste o afecțiune preexistentă (dermatită atopică, prurigo, etc).

Semne clinice

• vezicule roșii care se observa în special pe pielea din jurul nasului și a gurii și care, după câteva zile, se pot sparge;
• vezicule care secretă lichid și au cruste galben-brune
• veziculele cresc atât că număr cât și în dimeniuni;
• mâncărime;
• în formele cele mai grave, veziculele au fluid sau puroi, sunt dureroase și pot produce ulcerații ale pielii
• febră, diaree, stare de oboseală generală
• la bebeluși impetigo se poate manifesta în zona inghinală, genitală și a feselor, din cauza scutecului; veziculele produc senzații de mâncărime și arsură

Diagnostic

Medicul dermatolog pune diagnosticul în urma unui examen clinic, bazându-se pe erupția cutanată. Uneori este nevoie de o secreție bacteriologică din zona afectată pentru confirmarea infecției. Hemoleucograma este utilă numai în cazurile de impetigo generalizat.

Tratament

Boala poate avea o evoluție autolimitată, putând evolua către vindecare fără tratament în 1-3 săptămâni, dar poate să aibă și complicații mai grave cum ar fi: glomerulonefrita acută sau scarlatina (în formele cauzate de streptococ). Tratamentul trebuie instituit cât mai rapid, atât local cât și general. Tratamentul constă în aplicații locale cu soluții dezinfectante, cicatrizante și antibiotice cu spectru specific care să acopere streptococul și stafilococul, și tratament cu antibiotice administrate oral, pentru cazurile mai grave. De asemenea, în toate situațiile, se recomandă o igienă strictă a pielii. Sub tratament cu durată medie de 7-10 zile, remisiunea leziunilor este rapidă, în câteva zile dispărând crustele și lăsând leziunile reziduale pigmentare.

Recomandări pentru prevenirea recurenței și infectarea altor persoane:

• Tratarea corectă a leziunilor sau zonelor care sunt colonizate
• Spălare cu săpun antibacterian zilnic
• Identificarea și tratarea sursei de reinfecție (o altă persoană infectată sau purtătoare)
• Evitarea contactului cu alte persoane.
• Izolarea copiilor până la uscarea crustelor.
• Folosirea separată a prosoapelor și a altor obiecte personale
• Schimbarea și spălarea hainelor și a lenjeriei zilnic
• Igienă riguroasă