Potasiul (K): necesarul, deficienţa şi excesul de potasiu

Potasiul este un mineral cu rol fundamental pentru organism, deoarece intervine în toate procesele metabolice şi ajută la buna funcţionare a muşchiului cardiac, precum şi a creierului. Concentraţia totală de potasiu din organismul unui adult de 70 Kg este de 150 g, sau 3500 mEq/l. Potasiul joacă un rol important în conducerea nervoasă, contracția musculară, echilibrul acido-bazic, presiunea osmotică, anabolismul proteic și formarea glicogenului.

Potasiul sporeşte diureza şi ajută la eliminarea sodiului, care este frecvent în exces în corp, asigurându-se astfel o eliminare eficientă a toxinelor şi o activitate normală a glandelor suprarenale. Tot potasiul conținut în alimente este absorbit la nivelul intestinului subțire. Potasiul din alimente este eliminat renal în decurs de 24 de ore. Rinichii nu conservă potasiul și atunci când există un aport alimentar inadecvat se va produce o deficiență severă. Aportul mărit de sodiu, alcoolul şi cafeaua determină excreţia suplimentară de potasiu prin urină.

Rolul potasiului

Potasiul este principalul electrolit (cation în concentrație 150-160 mEq/L) și constituent al sistemului tampon din lichidul intracelular. 90% din potasiu este concentrat în interiorul celulei, doar mici cantități fiind prezente în oase și sânge. Rinichiul este o sursă majoră de excreţie a potasiului. Organismul este adaptat pentru excreția eficientă a potasiului. În mod normal, 80-90% din potasiu este excretat prin urină și restul prin alte căi.

Toate celulele corpului, în special cele ale țesutului muscular, necesită un conținut ridicat de potasiu pentru a rămâne sănătoase. Un echilibru adecvat între calciu, sodiu și potasiu în plasma sanguină este necesar pentru o funcționare cardiacă corespunzătoare. Potasiul contribuie la o serie de funcții esențiale ale corpului, incluzând următoarele: tensiunea arterială, echilibrul normal al apei, contracțiile musculare, impulsurile nervoase, digestia, ritmul cardiac și echilibrul pH-ului (aciditatea și alcalinitatea).

Potasiul îndeplineşte şi alte roluri cum ar fi:

• este un element esenţial pentru creştere, deoarece formarea de noi celule este echivalentă cu retenţia de K în celule
• participă la sinteza proteinelor musculare şi la contracţia muşchilor
• participă la reglarea activităţii neuromusculare
• participă la menţinerea echilibrului acido-bazic, intrând în constituţia unor sisteme tampon
• participă la reglarea sintezei unor hormoni cum ar fi: insulina, glucagonul, hormonul somatotrop.

Modificări minore ale concentraţiei serice a potasiului pot avea consecinţe majore asupra ritmului şi funcţiei cardiace. Variaţia bruscă a potasemiei produce rapid o stare ameninţătoare de viaţă, mai rapid decât oricare alt dezechilibru electrolitic.

Simptomele de hipokaliemie includ: slăbiciune, oboseală, paralizie, respiraţie dificilă, rabdomioliză, crampe musculare (la nivelul membrelor inferioare), constipaţie, ileus paralitic.

Surse de potasiu

Funcţiile nervoase şi musculare sunt afectate atunci când potasiul şi sodiul din corp sunt în dezechilibru. Alimentele bogate în potasiu sunt, în general, considerate sănătoase.

Cele mai bogate surse de potasiu sunt legumele şi fructele precum: banane, pepene galben, kiwi, mure, sfeclă, dovleac, soia verde, cartofi copţi, prune uscate, portocale, caise confiate, roșii, stafide, fasole, mazăre, ciuperci, cereale, spanac, seminţe de floarea soarelui, migdale, nuci, legume cu frunze verzi, linte, avocado, mango, nectarine, rodii, papaya.

Potasiul poate fi procurat de organism și din pește (somonul și scoicile, cele mai bune opțiuni), carne, ouă, iaurt.

Doză recomandată

Necesarul zilnic de potasiu al unui adult este de 2.300 mg/zi pentru femei şi 3.100 mg/zi pentru bărbaţi.

Evaluarea potasiului seric se face în raport cu variaţiile pH-ului:

• când pH-ul seric scade, se produce deplasarea potasiului din spaţiul intracelular în cel vascular cu creşterea potasemiei
• când pH-ul creşte, potasiul seric scade, prin migrare în spaţiul intracelular. În general, potasemia scade cu 0,3mEq/L pentru fiecare 0,1U peste normal a pH-ului seric.

Hipopotasemia (hipokaliemia)

Este o afecțiune care poate pune viața pacienților în pericol. Scăderea concentrației plasmatice a K poate să apară fie prin creșterea migrării K din spațiul extracelular înspre cel intracelular (cu menținerea în valori normale a concentrației totale de K din organism), fie prin depleție de K. De cele mai multe ori hipopotasemia apare prin migrarea potasiului în celulă, pierderi gastrointestinale (vărsături, aspirație gastrică, diaree) sau renale. Primul element în elucidarea etiologiei unei hipopotasemii este evaluarea excreției urinare a potasiului.

Efectele principale în cazul hipopotasemiei sunt cardiovasculare și neuromusculare, în plan secund apărând cele metabolice, hormonale și renale. S-au semnalat aritmii cardiace, diminuarea excitabilității neuromusculare, ileus dinamic. La pacienții cu afectare hepatică severă, hipopotasemia poate precipita declanșarea encefalopatiei.

Obiectivele tratamentului în cazul hipokaliemiei sunt: limitarea pierderilor de potasiu şi înlocuirea pierderilor deja existente. Administrarea intravenoasă de potasiu este indicată când hipokaliemia este severă sau se asociază cu aritmii.

Hiperpotasemia (hiperkaliemia)

Reprezintă creşterea potasemiei peste intervalul normal de 3,5-5,0 mEq/L. Hiperpotasemia poate fi cauzată de: aport excesiv de potasiu, scăderea eliminării renale a acestuia (insuficiență renală), deplasarea potasiului din celule în lichidul interstițial. Medicamentele pot, de asemenea, să inducă hiperpotasemie, mai ales în contextul unei funcţii renale alterate.

Ca și în cazul hipopotasemiei, primul pas în diagnosticul etiologic al hiperpotasemiei este determinarea potasiului urinar. Hiperkaliemia se poate manifesta prin modificări EKG, slăbiciune, paralizie ascendentă, insuficienţă respiratorie. Pacienţii cu insuficienţă renală sunt mai predispuşi hiperkalemiei. Aşadar, aportul de potasiu trebuie modificat în mod individual pentru fiecare pacient în parte pentru a menţine normokalemia.

Multiple cauze:

• Medicamente (diuretice care economisesc de potasiu, inhibitori de enzimă de conversie, antiinflamatoare nesteroidiene, suplimente de potasiu)
• Insuficienţă renală în stadiu terminal
• Rabdomioliză
• Acidoză metabolică
• Pseudohiperkaliemie
• Hemoliză
• Sindrom de liză tumorală
• Dieta (rar este cauză unică)
• Hipoaldosteronism (boală Addison, hiporeninemie)
• Acidoză tubulară tip 4
• paralizie periodică hiperkalemică