Potasiu seric

Potasiul (K) este principalul cation intracelular, doar 2% fiind repartizat extracelular.

Potasiul are rol în menţinerea volumului intracelular: 90% se găseşte în formă liberă, 10% este potasiu legat în diverse combinaţii complexe (în special în hematii, ţesut osos, ţesut nervos).

Potasiul are de asemenea, rol în reglarea excitabilităţii neuromusculare, a contractilităţii cardiace şi a concentraţiei ionilor de hidrogen.

Concentraţia potasiului extracelular este mult mai mică decât cea intracelulară, această diferenţă fiind un important determinant al potenţialului de membrană al celulelor.

Tendinţa potasiului este de a trece de la concentraţia mai mare (din celule) spre concentraţia mai mică (în spaţiul extracelular). Gradientul de concentraţie este restabilit în permanenţă de către ATP-aza Na / K localizată în membrana celulară, care transportă activ sodiul în afara celulei şi potasiul în celule.

Necesarul zilnic de potasiu este de 50-100 mmol/ zi, potasiul ingerat fiind absorbit la nivel intestinal. În condiţii de echilibru a potasiului în organism, 80-90% din aportul de potasiu este eliminat pe cale renală, 10-15% pe cale intestinală , 2-5% prin transpiraţie.

Principalele cauze ale hipopotasemiei sunt:

• aport scăzut sau redistribuție (ingestie scăzută, migrare intracelulară - alcaloză metabolică, administrare de insulină, proliferări maligne)
• eliminare crescută: extrarenală (diaree, vărsături, transpirații excesive, abuz de purgative) sau renală (în faza poliurică a insuficienței renale acute, după tratament diuretic, în acidoza tubulară renală, hiperaldosteronism primar sau secundar, sindromul Cushing)

Manifestările hipopotasemiei sunt: hipotonie, slăbiciune, depresie, confuzie, aritmii, modificări ale ECG-ului, poliurie, polidipsie.

Principalele cauze ale hiperpotasemiei sunt:

• aport excesiv sau redistribuție (administrare parenterală de potasiu, leziuni tisulare, acidoză sistemică)

• eliminare renală deficitară: insuficiență renală acută sau cronică, deficit de mineralocorticoizi, tratament cu blocanți ai enzimei de conversie a angiotensinei (care blochează indirect și sinteza aldosteronului), tratament cu diuretice care economisesc potasiu (blocanții receptorului de aldosteron).

  Manifestările hiperpotasemiei sunt: iritabilitate, grețuri, vărsături, colici intestinale, diaree, modificări ECG caracteristice.

Referinţele metodei de lucru