In cazul copiilor, rujeola poate produce complicatii severe

Rujeola, cea mai contagioasă boală virală. Simptome și complicații

Rujeola sau pojarul este o boală contagioasă virală, eruptivă (însoțită de o erupție cutanată specifică), extrem de virulentă. Poate apărea la orice vârstă, dar în cazul copiilor mici și foarte mici, poate duce la complicații fatale. Rujeola a fost principala cauză de deces a copiilor sub 5 ani până la momentul în care a fost introdus vaccinul împotriva pojarului. Înainte de 1963, data la care a început vaccinarea împotriva acestei boli, în fiecare an se înregistrau 2,6 milioane de decese, doar din cauza acestei afecțiuni și a complicațiilor produse. În 2018, au murit de rujeolă peste 140.000 de persoane, conform Organizației Mondiale a Sănătății, în cea mai mare parte copii cu vârsta sub 5 ani, în ciuda existenței unui vaccin sigur și eficient.

  • Ce este rujeola
  • Grupa de risc
  • Cum se transmite, incubație și simptome
  • Complicații
  • Diagnostic și tratament
  • Prognostic și prevenție

Ce este rujeola

Este una dintre cele mai contagioase afecțiuni virale, fiind produsă de un virus și cunoscută ca o boală a copilăriei încă din Antichitate. Deși există vaccin care produce o imunitate foarte bună, de peste 95%, boala nu a fost eradicată și face zeci de mii de victime în fiecare an. Cazuistica arată că peste 90% din persoanele expuse la virus și care nu au fost vaccinate sau nu au făcut boala, se vor contamina.

Trebuie spus că sugarii, în primele luni de viață, au o imunitate pasivă față de virusul care provoacă pojarul, aceasta fiind transmisă de la mamă (dar numai dacă aceasta a făcut boala sau a fost vaccinată), imunitate care dispare la câteva luni după naștere, iar sugarul devine vulnerabil și poate contacta boala.

Virusul rujeolei este un Morbillivirus, din familia Paramyxoviridae, de tip ARN. În cele mai multe dintre situații, boala trece fără complicații, în circa 7-10 zile de la declanșarea simptomelor. Afecțiunea lasă imunitate pe viață și este extrem de rară situația în care poate să revină. Deși cele mai multe cazuri se vindecă fără probleme importante, numărul complicațiilor este mare. Cele mai frecvente sunt pneumoniile severe și encefalita. Rata deceselor în urma îmbolnăvirilor de rujeolă este, în România, de 4 la mie, mult peste media OMS.

Grupa de risc

Persoanele nevaccinate, cele cu un sistem imunitar slăbit, convalescenții, după alte afecțiuni virale, copiii subnutriți, femeile gravide și copiii sub vârsta de cinci ani, nevaccinați, și în mod special cei de până la un an sunt considerați a fi în grupa de risc. Acestora li se adaugă cei care au deficit de vitamina A, precum și cei care călătoresc în zone unde există epidemii de rujeolă. La fiecare doi-trei ani, în zonele unde rata de vaccinare împotriva rujeolei este de sub 60%, apar perioade cu epidemii de pojar. Se consideră că boala este eradicată în zonele unde rata de vaccinare este de peste 93%.

Din grupa de risc fac parte și persoanele născute înainte de 1957, care nu au avut boala și nu au fost vaccinate, mai ales dacă suferă de alte afecțiuni și au un sistem imunitar slăbit.

Pojarul sau rujeola, boala copilariei

Cum se transmite, incubație și simptome

Virusul se transmite prin aer, prin picăturile de salivă sau secreții ale celui contaminat (picăturile lui Pflügge). Rezistă pe suprafețe câteva ore, astfel că se poate transmite, ca orice alt virus, prin contact cu suprafața infectată și ducând apoi mâna la nas, gură sau ochi. Virusul se localizează la nivelul gâtului și se multiplică, invadând organismul.

Primele simptome ale bolii apar după o perioadă de incubație, care pentru rujeolă este de 10-14 zile. În cele mai multe dintre cazuri, primele simptome apar la 10 zile de la expunerea la virus. Persoana contaminată este contagioasă cu 5-6 zile înainte de primele simptome și alte 5-6 zile după declanșarea bolii. Această caracteristică face ca riscul de contaminare colectivă să fie foarte mare.

Boala se instalează brusc, în decurs de câteva ore. Simptomele sunt:

  • Febră;
  • Tuse seacă;
  • Secreții nazale apoase;
  • Durere de gât;
  • Ochi inflamați (conjunctivită);
  • Pete albe cu centre alb-albăstrui pe un fundal roșu în cavitatea bucală - numite și petele Koplik, specifice rujeolei;
  • Erupție cutanată formată din pete mari, plate, care se întrepătrund.

Evoluția bolii are loc pe parcursul a două, până la trei săptămâni, fiind descrise trei etape. Prima este perioada de incubație, lipsită complet de simptome, dar în cursul căreia pacientul este contagios, mai ales în ultimele zile.

Faza a doua, prodromală, care anunță instalarea bolii, se manifestă cu primele semne care sunt, de regulă, febră în jur de 28 de grade, o stare generală alterată, la care se adaugă secrețiile nazale și durerea în gât. Se asociază o tuse uscată persistentă și ochi inflamați. Uneori, febra poate să fie mai mare, spre 40 de grade. La aceste simptome relativ comune, se pot asocia mai rar dureri de cap sau musculare. În această perioadă, care poate dura două-trei zile, pacientul este extrem de contagios.

Faza a treia a bolii este cea a erupției cutanate, formate din mici pete roșii, unele dintre ele ușor pronunțate. Petele și denivelările seamănă cu fructele de zmeură și dau pielii un aspect roșu, iritat. Primele pete apar, de regulă, pe față, gât, brațe și piept, apoi se extind pe toată suprafața corpului, iar în unele zone se unesc între ele, formând pete mari. Această etapă este însoțită de pusee febrile (40 - 41 de grade). Faza a treia poate dura de la trei la cinci zile sau mai mult, în cazul unei încărcături virale mari. Se consideră că bolnavul nu mai este contagios a patra zi după apariția erupției.

După această etapă, erupția se retrage treptat, mai întâi de pe față, apoi de pe brațe și piept, iar febra scade, dar mai sunt posibile episoade febrile și eruptive.

Complicații

În cele mai multe cazuri, boala nu produce complicații, dar dacă există un teren imunitar fragil, afecțiuni preexistente sau o încărcătură virală foarte mare, riscul acestora este ridicat, iar unele dintre ele pot fi extrem de severe:

  • Infecții bacteriene ale urechii interne - sunt unele dintre cele mai frecvente complicații ale rujeolei, care pot duce până la pierderea auzului;
  • Bronșită, laringită - pustulele care se formează în cavitatea bucală pot fi prezente și pe mucoasa faringiană, pe trahee și esofag. Acestea pot duce la afecțiuni ale tractului respirator superior, dar pot fi afectate și bronhiile;
  • Pneumonie - este o complicație frecventă a rujeolei. Persoanele cu un sistem imunitar compromis pot dezvolta o varietate deosebit de periculoasă de pneumonie, care este uneori fatală, mai ales în cazul copiilor mici;
  • Encefalită post infecțioasă sau panencefalită sclerozantă subacută - aproximativ 1 din 1.000 de persoane cu rujeolă dezvoltă encefalită. Panencefalita sclerozantă subacută este o boală extrem de gravă, fatală, ce poate să apară la mult timp după pojar, uneori la ani distanță. Toate formele de encefalită, provocate de rujeolă, sunt extrem de grave și deseori fatale;
  • Probleme de sarcină - femeile gravide care fac rujeolă pot suferi, în funcție de vârsta sarcinii, avort, naștere prematură, greutate scăzută la naștere și chiar deces (matern și fetal).

Vaccinul cea mai sigura masura de preventie

Diagnostic și tratament

Diagnosticul poate fi pus prin analize serologice, dar și la examinarea clinică, boala fiind extrem de expresivă, cu semne clare. Erupția caracteristică pune, practic, diagnosticul, dar și ulcerațiile de la nivelul mucoasei bucale (petele lui Koplik). Un test de sânge, un exudat faringian, dar și un test de urină pot confirma prezența virusului.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru rujeolă, fiind o infecție virală. Cu toate acestea, se recomandă unele măsuri care pot fi luate după expunerea la virus, în cazul persoanelor nevaccinate.

Astfel, persoanele neimunizate (mai ales sugarii) pot fi vaccinate în termen de 72 de ore de la contactul cu virusul. Măsura poate să ofere protecție împotriva bolii în multe cazuri sau, dacă boala se declanșează, simptomele sunt ușoare, iar riscul de complicații dispare.

Tot ca soluție terapeutică poate fi folosită globulina imunitară, recomandată mai ales femeilor însărcinate care fac boala, dar și copiilor mici și persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. Dacă este administrată în termen de șase zile de la expunerea la virus, poate preveni rujeola sau, dacă boala se declanșează, pacienții vor face forme ușoare, cu simptome mai puțin severe.

Terapia frecvent utilizată este cea simptomatică, urmărindu-se scăderea febrei. Trebuie evitată administrarea aspirinei, mai ales copiilor, în cazul cărora se pot folosi alte medicamente antitermice. Sunt utile medicamentele simptomatice împotriva tusei, dar și analgezicele ușoare pentru starea de disconfort general, produsă de iritația cutanată și de cea de la nivelul gurii.

Antibioticele se pot administra în cazul în care apar complicații bacteriene, cum ar fi pneumonia sau o infecție a urechii.

Se recomandă inclusiv doze de vitamina A, mai ales copiilor cu un nivel scăzut de imunitate, care sunt mai susceptibili să facă forme severe. În general, aceasta este administrată într-o doză de 200.000 de unități, pentru copiii mai mari de un an.

Un regim hidric bogat este esențial. Din cauza leziunilor de la nivelul cavității bucale, pacienții nu pot mânca, dar o hidratare corectă va susține evoluția bună a bolii. Se recomandă sucurile de fructe bogate în vitamina C, ceaiurile de ghimbir, suplimentele cu zinc, care au rolul de a activa sistemul imunitar. La toate acestea, se adaugă repausul la pat și un mediu plăcut.

Prognostic și prevenție

Deși este considerată o boală a copilăriei, rujeola poate să apară la orice vârstă. În cazul adulților nevaccinați, aceștia pot face boala. În general, se acceptă faptul că adulții născuți în înainte de 1957 sunt în mod natural imuni la rujeolă, pentru că cei mai mulți au făcut boala în copilărie. Boala poate apărea, însă, la adulții născuți după această dată, care nu au fost vaccinați, complicațiile nefiind specifice doar copiilor, ci și adulților.

În cazul copiilor, aceștia beneficiază de imunitatea pasivă primită de la mamă, iar vârsta de 12 luni este considerată ideală pentru vaccinare. În perioadele cu epidemii de rujeolă, aceștia pot fi vaccinați și mai devreme, la 8-9 luni. Pe de o parte, în ceea ce privește imunitatea pasivă a bebelușilor, unele studii citate de OMS susțin că aceasta se poate pierde la circa 2-3 luni după naștere, în cazul copiilor care nu sunt alăptați. Pe de altă parte, statistica și cazuistica medicală arată că cel mai mare risc de complicații din cauza rujeolei îl au copiii sub 5 ani.

Prognosticul este în general bun, deoarece majoritatea cazurilor sunt rezolvate cu succes, iar rata de mortalitate este de 2-4 la mie.

Prevenție

Cele mai bune măsuri sunt vaccinarea și rapelul la vaccin. Acestea asigură o imunitate care poate ajunge la peste 95%. Există două vaccinuri disponibile: unul care oferă protecție față de rujeolă, oreion și rubeolă (ROR) și un altul care oferă suplimentar și protecție împotriva varicelei.

Dincolo de perioada optimă de vaccinare, se recomandă acest mod de imunizare pentru femeile gravide, cei care călătoresc în zone cu risc epidemic, dar și celor care suferă de boli autoimune sau care primesc medicație ce reprimă sistemul imunitar.

Alte măsuri de prevenție sunt cele clasice în cazul riscului de infecție virală: izolarea, evitarea atingerii feței, nasului și ochilor cu mâinile murdare, igiena corectă și constantă a mâinilor.

_Rujeola este o boală serioasă, care poate produce complicații grave, lăsând sechele la orice vârstă. Vaccinarea, deși eficientă și extrem de sigură, nu a reușit să ducă, cel puțin pentru moment, la eradicarea bolii. _

Sura foto: shutterstock.com

Echipa Bioclinica Publicat de Echipa Bioclinica
la data de 10/06/2020.
Ultima actualizare 11/07/2020.

Articole similare

Pentru pacienți


Sus