Clostridium difficile - toxina A & B

Clostridium difficile este un bacil gram-pozitiv, sporulat, anaerob, care constituie una din cauzele principale a diareei şi a colitei asociate cu antibioticele. Este agentul etiologic al majorităţii cazurilor de colită pseudo-membranoasă.

Clostridium difficile este recunoscut ca principala cauză a colitei intraspitaliceşti la pacienţii colonizaţi cu Clostridium difficile, cărora li se administrează antibiotice, chimioterapie sau alte medicamente care modifică flora intestinală normală şi permit proliferarea Clostridium difficile.

Infecţia cu Clostridium difficile este o afecţiune nosocomială care se răspândeşte, în principal, din cauza igienei precare. Modul principal de transmitere este pe cale fecal-orală, prin ingerarea bacteriilor sau a sporilor bacterieni de pe suprafeţele contaminate.

Factorii principali de virulenţă sunt toxina A & B, care se leagă de suprafaţa celulelor epiteliale intestinale şi pătrund în celulă prin endocitoză, după care atacă proteinele regulatoare celulare şi provoacă inactivarea celulară.

Toxina A se fixează de un receptor glicoproteic specific de la nivelul microvilozităţilor intestinale, producând un aflux de leucocite PMN la nivelul lamina propria şi o reacţie intensă inflamatorie.

Toxina B nu are efect direct asupra epiteliului intestinal, dar exercită o puternică activitate citotoxică asupra mucoasei intestinale lezate în prealabil de toxina A.

Referințele metodei de lucru