Alopecia (căderea părului): tipuri, simptome, cauze și tratament
Ciclul normal de creștere a părului include etapele de dezvoltare, tranziție și cădere. O persoană cu păr sănătos pierde, în mod normal, între 70 și 100 de fire de păr în fiecare zi. Pierderea unui număr mai mare de fire de păr poate cauza subțierea acestuia sau chelirea. Apariția acestor manifestări poate fi subită sau se poate produce gradual, de-a lungul timpului. Această problemă este cunoscută drept alopecie.
Alopecia este definită ca fiind reducerea cantităţii de păr la nivelul zonelor în care acesta se găsește în mod normal. În etiopatogenia sa sunt incriminați în primul rând factori hormonali (androgenii), dar joacă un rol important și cei genetici sau seboreea.
Termenul de alopecie trebuie diferenţiat de cel de atrichie, care înseamnă lipsa congenitală a părului prin lipsa foliculilor pilari, și de cel de hipotricoză, care se referă la reducerea cantităţii de păr în cadrul unor afecţiuni congenitale.
Alopeciile necicatriciale (alopecia androgenetică, alopecia areata, efluvium telogen) sunt motivul prezentării multor pacienţi la dermatolog, având un impact semnificativ asupra sănătăţii emoţionale şi psihosociale ale pacientului. Clinic, la bărbați alopecia debutează în regiunea fronto-temporală și se întinde către vertex, în timp ce la femei apare o rarefiere a părului la nivelul scalpului din regiunea coronară. Alopecia nu este contagioasă.
Căderea părului are cauze multiple: metabolice (deficit de fier, proteine, vitamine, oligoelemente minerale, etc), hormonale, autoimune. În unele cazuri căderea părului poate fi secundară unei suferințe cutanate sau sistemice: lupus eritematos, lichen, infecții cu anumite ciuperci.
Cuprins articol
Tipuri de alopecie
Există mai multe tipuri de alopecie, provocate de cauze diferite, care au manifestări specifice, iar fiecare necesită un anumit tratament.
- Alopeciile temporare/reversibile/necicatriciale sunt rezultatul unor procese endogene sau exogene, cu acţiune temporară.
- Alopecia androgenetică (AAG) este o formă de alopecie necicatricială în care are loc o pierdere progresivă a firelor de păr, cu o distribuţie caracteristică , fiind mai frecventă în rândul populaţiei de sex masculin. Frecvenţa alopeciei androgenetice creşte cu vârsta, astfel încât în jurul vârstei de 70 ani, 80% din bărbaţi şi 50% din femei prezintă un anumit grad de alopecie.
- Alopecia areata sau pelada (AA) este o boală autoimună, inflamatorie, cronică, care se prezintă clasic sub forma de plăci alopecice circulare la nivelul scalpului. Afectează în mod egal ambele sexe şi poate debuta la orice vârstă. Aproximativ 2% din populaţia globului poate dezvolta o formă de AA.
- Efluvium telogen (ET) reprezintă căderea difuză, acută sau cronică a firelor de păr, ca urmare a trecerii premature a acestora în faza telogen. Incidenţa ET acut este mai mare la femei , iar forma cronică afectează în general femeile cu vârstă mai mare de 40 ani.
- Alopeciile permanente/nereversibile creează probleme medicale serioase, dat fiind caracterul definitiv.
Factori de risc
Factorii genetici, factorii hormonali precum şi factorii de mediu reprezentaţi de fumat, expunerea la radiaţii ultraviolete, inflamaţia secundară agenţilor microbieni, dezechilibrele nutriţionale şi stresul emoţional, joacă un rol important în etiopatogenia alopeciei androgenetice, alopeciei areata şi efluvium telogen.
Semne și simptome
De cele mai multe ori alopecia este un fenomen care evoluează treptat și este greu de observat de la o zi la alta. Părul începe să devină mai rar în anumite zone, lăsând la vedere scalpul, iar fruntea devine din ce în ce mai lată, pentru că linia părului care o mărginește începe să se retragă spre creștetul capului.
Diagnostic
La toţi pacienţii suspectaţi de alopecie androgenică trebuie să se efectueze un istoric amănunţit, care să includă:
- vârsta de debut a căderii părului
- istoricul căderii părului la rude de gradul I sau II
- confirmare vizuală a pierderii părului de la nivelul regiunii frontotemporale sau la nivelul vertexului la bărbaţi şi la nivelul regiunii frontoparietale cu respectarea regiunii frontale a scalpului la femei
- prezenţa de fire subţiri şi scurte şi variaţii ale diametrelor firelor de păr dermatoscopic
- afecţiuni medicale precum sindromul metabolic şi rezistenţa la insulină, aportul de steroizi anabolici, sub formă de izolate din zer pur sau shake-uri proteice
- status de fumător
Se mai pot utiliza teste clinice precum: dermatoscopia, testul tragerii de păr şi tricoscopia. La femei, pentru a exclude alte afecţiuni de bază, se pot efectua următoarele determinări: testosteron, sulfat de dehidroepiandrosteron, insulină şi prolactină.
Dermatoscopia scalpului sau Tricoscopia reprezintă o tehnică valoroasă non-invazivă utilă în evaluarea pacienților cu alopecie, care permite vizualizarea la dimensiuni mărite a părului și a pielii de la nivelul scalpului. Se poate realiza cu ajutorul unui dermatoscop manual sau a unui videodermatoscop. Această metodă permite facilitarea diagnosticării atât a alopeciei androgenogenetice cât și a alopeciei areata, efluviului telogen, tricotilomaniei, alopeciei triangulare congenitale, alopeciei cicatriceale, tinea capitis și a altor afecțiuni fungice ale firelor de păr.
Alopecia la pacienții oncologici
Afectarea foliculilor de păr după expunerea la chimioterapie/radioterapie poate cauza pierderea masivă a părului, cunoscută sub numele de alopecie indusă chimioterapic (CIA) și alopecie indusă radioterapic (RIA). Alopecia este de regulă observată la aproape fiecare pacient supus radioterapiei fotonice (radioterapie tradițională) sau radioterapiei cu protoni, iar intensitatea și incidența cresc proporțional cu dozele. Reversibilitatea alopeciei depinde de gradul de afectare a celulelor stem a foliculului de păr. Părul pubian, axilar, al genelor și sprâncenelor pot fi afectate, dar recuperare este mai rapidă decât în alopecia scalpului.
Alopecia indusă de chimioterapie este una dintre cele mai deranjante și vizibile efecte adverse. Pierderea părului din cauza chimioterapiei este de regulă complet reversibilă. Foliculul de păr își reia ciclul normal în câteva săptămâni după sistarea tratamentului și creșterea părului devine vizibilă în 3 până la 6 luni. Alopecia permanentă urmată chimioterapiei este neobișnuită.
Părul crescut are caracteristici diferite față de cel de dinainte, dar cu timpul podoaba capilată revine la normal. De exemplu creșterea unui păr mai ondulat, mai gri din cauza efectelor diferite ale chimioterapicelor asupra melanocitelor firelor de păr.
Tratament
Terapiile actuale sunt de lungă durată, iar unele dintre acestea sunt invazive.
Tratamentul cu laser de intensitate scăzută determină o îmbunătățire în ceea ce privește numărul de fire crescute și grosimea acestora. PRP (Platelet Rich Plasma) - tratamentul cu plasmă autologă îmbogățită cu trombocite este un tratament nou și eficient în alopecia androgenogenetică fără efecte adverse majore.
Transplantul de păr
Procedurile de transplant de păr sunt de două tipuri: transplantul de unităţi foliculare şi extracţia de unităţi foliculare. Transplantul de unităţi foliculare poate acoperi suprafeţe mai mari, oferă grefe de calitate bună şi fină, este semnificativ mai dureros, este incomod pentru pacient din cauza cicatricii liniare, doar zona occipitală centrală este zona donatoare. Extracţia unităţii foliculare este mai uşor de efectuat, permite vindecarea rapidă a zonei donatorului, nu provoacă cicatrici, este relativ nedureros, procedura necesită mai mult timp decât transplantul de unităţi foliculare.
Uneori sunt eficiente și suplimentele nutritive care conțin în general combinații de Cistină, Metionină (aminoacizi sulfurați), Arginină, Vitamina B2, B5, B6, E și H, Zinc, Fier, Magneziu. În funcţie de impactul emoţional şi de stadiul alopeciei, se poate interveni prin consiliere, psihoterapie sau terapia cu anxiolitice în cazurile severe.