Urticaria: tipuri, cauze, simptome și tratament

Urticaria este o afecţiune plurifactorială cu localizare dermică sau hipodermică, caracterizată printr-o erupţie diseminată sau generalizată alcătuită din papule, plăci sau placarde eritemato-edematoase, fugace (evoluţie < 24 ore) şi pruriginoase. În cele mai multe forme de urticarie erupția are caracter tranzitor, un val eruptiv persistând de obicei mai puțin de 24 ore. Leziunile se remit fără modificări pigmentare sau cicatrici.

Urticaria poate să apară atât la copii, cât și la adulți. Factorii declanșatori pot fi medicamente, alimente, înțepături de insecte, infecții, mai ales în cazul urticariei acute. În urticaria cronică însă, de cele mai multe ori, cauza subiacentă ramâne neidentificată.

Tipuri

După evoluție, urticariile sunt acute (sub 6 săptămâni) sau cronice (peste 6 săptămâni).

Urticaria acută

Urticaria acută apare spontan, iritația durează mai puțin de șase săptămâni. Cele mai frecvente cauze sunt anumite alimente, medicamente, infecții sau agenți fizici precum: efort fizic intens, temperaturi scăzute sau crescute, transpirația excesivă, radiații UV.

Principalele alimente responsabile de urticarie: - pește - carne de porc - ouă - crustacee - lapte - roșii - căpșuni - ciocolată - arahide - alune - alcoolul - fructe exotice - coloranți - antioxidanți (sulfiți).

O formă particulară gravă de urticarie acută este angioedemul (edemul Quinque). Caracteristicile sale sunt localizarea predominant facială (pleoape, obraji, buze), rareori la mâini, picioare sau organe genitale și extinderea edemului la mucoase și țesutul celular subcutanat. Se manifestă cu senzaţie de sufocare şi agitaţie şi umflarea puternică a buzelor şi feţei. Edemul Quinque poate duce la deces prin sufocare dacă nu se intervine rapid şi eficient.

Urticaria cronică

Urticaria cronică se caracterizează printr-o erupţie localizată sau diseminată, dispusă în plăci, intens pruriginoasă a cărei durată depăşeşte 6 săptămâni. Leziunea urticariană se caracterizează prin edem şi vasodilataţie în dermul superficial înconjurat de eritem reflex şi prurit, senzaţie de arsură, şi uneori se asociază cu angioedem.

Urticaria cronică este o boală a adultului de vârstă medie, predominantă la sexul feminin.

Pruritul reprezintă principalul simptom debilitant al urticariei cronice, care este asociat cu disconfort sever, tulburări de somn şi depresie. Se produc efecte negative asupra performanţelor şcolare şi profesionale. De asemenea, pacienţii sunt îngrijoraţi şi de aspectul fizic, care este afectat de plăcile urticariene şi edemul angioneurotic.

Urticariile cronice se clasifică în:

• Urticarii fizice (dermografismul simptomatic, urticaria la presiune, la rece, la cald, solară, indusă de vibrații, acvagenică, colinergică sau de contact)
• Urticaria vasculitis (boală autoimună rară, caracterizată clinic prin episoade de urticarie recurentă, însoțită de manifestări sistemice, iar histologic prin aspecte de vascularită. Diagnosticul se confirmă prin biopsie și impune un tratament diferențiat față de celelalte urticarii)
• Urticaria idiopatică

Urticaria cronică se asociază frecvent cu boli infecţioase şi inflamatorii, un rol important fiind atribuit infecţiei cu Helicobacter pylori şi infecţiilor bacteriene ale nazofaringelui. Nu trebuie neglijată nici prezenţa paraziţilor intestinali.

Citește și

Despre infecția cu Helicobacter Pylori: cauze, test, simptome și tratament

Cauze

Din cauza caracterului său imprevizibil, în multe cazuri, urticaria rămâne idiopatică, adică nu poate fi corelată cu o cauză concretă.

Cele mai frecvente cauze:

• urticarii fizice – dermografism, urticaria la rece, urticaria întârziată la presiune, solară, la căldură, colinergică, de contact, aquagenică, la presiune
• infecții – bacteriene (H.Pylori, streptococci, staphylococci), fungice, virale (infecțiile virale de tract respirator superior, virusuri hepatitice A, B, C, virusuri herpetice)
• infecții parazitare (Giardia, Toxocara)
• reacții la anumite medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, antibioticele, anestezicele, medicație antireumatică)
• alimentele și aditivii alimentari
• înțepăturile de insecte
• agenți chimici – latexul, săpunurile, detergenții, cosmeticele

Semne și simptome

Urticaria se prezintă sub forme de leziuni circumscrise, superficial-dermice, uneori uşor proeminente, înconjurate de inele variabile de eritem, cu suprafaţă plată sau cu margini proeminente. Formele şi dimensiunile sunt variabile, în general pruriginoase.

Simptomatologie cutanată:

• iritație la nivelul pielii
• umflături de culoare roșie la nivelul pielii
• mâncărime în zonele afectate
• usturime în zonele iritate

Simptomatologia cutanată se poate asocia cu manifestări din sfere multiple:

• digestive (greață, vărsături)
• locomotorii (artralgii)
• cardiovasculare (tulburări de ritm cardiac, hipotensiune, lipotimii, vertij)
• oculare (lacrimare)
• respiratorii (obstrucție respiratorie, bronhospasm, angioedem)

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv al urticariei se bazează pe anamneză și examen obiectiv. Investigațiile de laborator țintite pe imunoglobulinele implicate în alergii se completează cu: teste epicutanate sau prick-teste, patch-teste, teste pentru alergiile alimentare (panel de alergene alimentare), examene vizând eventualele focare de infecție (examene coproparazitologice, culturi microbiene), testul cutanat la serul autolog.

Diagnosticul diferențial se face cu patologii similare în aparență și pruriginoase:

• Dermatita atopică/nonatopică (eczemă)
• Dermatita alergică/iritativă de contact
• Urticaria alergică de contact
• Eruptia medicamentoasă
• Mușcătura de insecte
• Eritemul polimorf
• Mastocitoza
• Urticaria vasculitica
• Scabia
• Pitiriazis rosat

Tratament

Pentru tratamentul urticariei este importantă identificarea şi eliminarea cauzelor şi triggerilor care o produc, respectiv ameliorarea şi dispariţia simptomelor. Terapia indicată este medicaţia antihistaminică H1 de generaţia a doua, respectiv corticoterapie şi ciclosporină.

Pot fi utile și topicele locale.