Trombocitopenia: cauze, simptome, metode de diagnostic

Atunci când suferim o leziune care sângerează, primul pas spre vindecarea acesteia îl reprezintă coagularea. Procesul de coagulare (hemostază) începe cu agregarea trombocitară, de care sunt responsabile trombocitele. Ulterior, acestea se vor ocupa și de următoarele etape, până la închiderea completă a leziunii. Urmează să afli, din rândurile următoare, care este menirea trombocitelor, ce este, mai exact, trombocitopenia și cum se manifestă.

• Ce este trombocitopenia?
• Trombocitopenia – cauze
• Simptomele trombocitopeniei
• Trombocitopenia – complicații și factori de risc
• Diagnostic
• Tratamentul în trombocitopenie

Ce este trombocitopenia?

Sângele uman este constituit din trei mari tipuri de celule sanguine: eritrocite (celule roșii sau hematii), leucocite (celule albe) și trombocite (plachete sanguine). Trombocitele sunt, de fapt, fragmente de celule provenite din măduva osoasă și au rol în coagularea sângelui (hemostază), dar și în procesul de creștere, la copii. Atunci când, din diverse cauze, numărul de trombocite este mai mic decât cel normal, apare trombocitopenia, o afecțiune care poate genera diverse complicații, de la tulburări de creștere până la sângerări severe.

Trombocitopenia – cauze

Există multiple cauze posibile pentru apariția trombocitopeniei:

• producția deficitară de trombocite, situație întâlnită la pacienții care suferă de leucemie sau limfom ori la persoanele care consumă alcool în exces;
• transfuziile de sânge administrate masiv, când are loc diluarea concentrației de trombocite;
• anemia megaloblastică, atunci când organismul are un deficit de eritrocite, pe fondul carenței de acid folic și vitamina B12;
• procesele autoimune (purpura trombocitopenică imună);
• infecțiile virale (oreion, rubeolă sau infecția cu virusul HIV) ori bacteriene (boala meningococică, boala Lyme);
• afecțiunile splinei, cum ar fi boala Gaucher sau mielofibroza;
• sindromul hemolitic-uremic, provocat, de regulă, de infecții virale sau bacteriene și care poate cauza insuficiență renală acută;
• administrarea unor medicamente, precum acetaminofen (paracetamol), carbamazepină, metildopa, interferon, digoxin sau heparină.

Cele mai numeroase cazuri sunt cele de trombocitopenie secundară, indiferent că se datorează unei alte afecțiuni sau interacțiunii cu anumite substanțe (medicamentoase ori toxice).

Simptomele trombocitopeniei

Manifestările trombocitopeniei pot lua diverse forme și, uneori, pot fi puse pe seama altor probleme de sănătate. Cele mai frecvente simptome sunt sângerările de diverse tipuri, având forme grave doar în cazuri izolate, acolo unde numărul de trombocite este extrem de scăzut.

Următoarele simptome sunt întâlnite la pacienții cu trombocitopenie:

• apariția de puncte roșii (petesii) sau echimoze (vânătăi) de culoare roșie la nivelul picioarelor. Această manifestare poartă numele de purpură trombocitopenică idiopatică (imună);
• sângerarea prelungită a rănilor, chiar și a celor minore;
• sângerările gingivale;
• menstruația abundentă;
• urinarea cu sânge sau prezența sângelui în materiile fecale;
• rar, în cazurile de trombocitopenie severă, pot apărea sângerări la nivel digestiv sau cerebral.

Trombocitopenia – complicații și factori de risc

Principala complicație provocată de trombocitopenie se referă la cazurile rare, dar severe, când au loc sângerări puternice la nivel gastric, intestinal sau cerebral. Aceste situații survin brusc, evoluează rapid și, de regulă, duc la decesul pacientului.

Factorii agravanți, în ceea ce privește apariția sau evoluția trombocitopeniei, includ:

• afecțiunile autoimune (lupus eritematos, poliartrita reumatoidă);
• administrarea anumitor medicamente, care pot agrava trombocitopenia deja instalată;
• cancerul;
• mediul de lucru toxic, atunci când pacientul este expus un timp îndelungat la compuși chimici periculoși;
• consumul excesiv de alcool;
• sarcina.

Diagnostic

În vederea stabilirii diagnosticului de trombocitopenie, pacientul se va adresa medicului, care, în funcție de istoricul și simptomele pacientului, poate apela la următoarele investigații:

• anamneza – medicul va dori să știe dacă pacientul are în istoric afecțiuni de tip autoimun, transfuzii de sânge, afecțiuni oncologice sau infecții. Trombocitopenia de cauză virală sau bacteriană, pe lângă simptomele tipice, poate provoca apariția febrei, aceasta fiind un indiciu în plus pentru a putea identifica în mod corect diagnosticul și cauzele. De asemenea, este necesar ca medicul să fie informat cu privire la orice tratament urmat de către pacient;
• analize de laborator – hemoleucograma completă numără toate tipurile de celule sanguine, inclusiv trombocitele. Coagulograma, monitorizarea funcției hepatice sau D-dimerii reprezintă, de asemenea, analize utile pentru a confirma sau a exclude diagnosticul de trombocitopenie;
• examinarea splinei – în cazul în care aceasta este mărită (condiție medicală numită splenomegalie), este foarte probabil ca pacientul să sufere de trombocitopenie, ca urmare a captării trombocitelor de către splină.

În funcție de cauzele și stadiul trombocitopeniei, medicul va putea stabili ce abordare terapeutică este indicată.

Tratamentul în trombocitopenie

Cazurile de trombocitopenie ușoară, de cele mai multe ori, nu necesită tratament, mai ales dacă interacțiunea pacientului cu factorul declanșator a fost una de scurtă durată. Cu toate acestea, este indicată monitorizarea atentă a concentrației de trombocite în sânge, pentru a putea urmări evoluția pacientului cu trombocitopenie.

Tratamentul medicamentos

În funcție de cauzele care au produs apariția trombocitopeniei, tratamentul poate avea diferite abordări:

• trombocitopenia de cauză autoimună poate fi tratată prin administrarea de corticosteroizi per os (dexametazonă, prednison etc.), pentru a bloca activitatea anticorpilor care au declanșat reacția autoimună. În cazurile de trombocitopenie autoimună mai severe sau rezistente la tratamentul oral, se poate apela la corticosteroizi administrați pe cale intravenoasă ori la medicamente imunosupresoare. Cu toate acestea, indiferent de modul de administrare, corticoterapia este o abordare de scurtă durată;
• pentru trombocitopenia provocată de splenomegalie, în cazul în care afecțiunea este una persistentă, cea mai probabilă abordare este îndepărtarea chirurgicală a splinei (splenectomie).

Dieta recomandată. Alimente interzise în trombocitopenie

Pentru a evita apariția anemiei megaloblastice, potențial factor declanșator al trombocitopeniei, se recomandă consumul de alimente bogate în acid folic (spanac, sparanghel, salată verde) și vitamina B12 (produse lactate, ouă). Asimilarea corectă a fierului în organism poate fi susținută prin consumul de alimente precum carnea de vită, pieptul de pui, verdețurile și peștele gras. În plus, fiindcă vitamina C este esențială pentru fixarea fierului, pacientul poate include în dietă produse care au un conținut ridicat de vitamina C (fructe de pădure, citrice, broccoli, ardei iute).

Nu există o listă propriu-zisă de alimente interzise în trombocitopenie, însă unele studii recomandă evitarea consumului de margarină sau untură de origine animală. De asemenea, se recomandă reducerea consumului de alcool.

_Un pacient care depistează, în urma analizelor, trombocite scăzute, nu are neapărat motive de îngrijorare, însă este foarte important să se prezinte la medic, pentru a putea identifica stadiul afecțiunii și dacă este necesară administrarea unui tratament. _

Sursa foto: Shutterstock.com