Poliomielita: cauze, transmitere, prevenție
Poliomielita este o boală virală, contagioasă care poate determina paralizie, dificultăți respiratorii și poate fi chiar fatală. Este cauzată de un virus ARN (poliovirus).
Cuprins articol
Cum se transmite poliomielita?
Modul de transmitere este interuman prin contactul cu materii fecale contaminate. Persoanele care locuiesc în condiții cu igienă precară, fără acces la apă potabilă, se pot infecta prin consumul apei contaminate cu reziduuri umane care pot conține acest virus. Contagiozitatea virusului este atât de crescută încât persoanele care locuiesc împreună cu cineva infectat cu poliovirus au riscul de a dezvolta boala.
Este foarte important ca persoanele care au sistemul imunitar slăbit (de ex. HIV), copiii, femeile însărcinate să se vaccineze împotriva acestui virus. În cazul în care nu sunteți vaccinați nu este recomandat să călătoriți în zonele care există posibilitatea de fi expuși la poliomielită.
Cum se manifestă boala?
Simptomele poliomielitei pot varia foarte mult, de la simptome minore la simptome grave. Majoritatea persoanelor infectate, aproximativ 70 - 90%, nu dezvoltă deloc simptome. Cu toate acestea, răspândesc virusul în rândul populației vulnerabile.
Cele mai comune simptome ale poliomielitei pot include:
- Febră
- Fatigabilitate
- Cefalee (durere de cap)
- Grețuri
- Dureri gastrice
- Dureri asemănătoare meningitei
O foarte mică parte din cei afectați (1-5%) pot avea simptome mai severe precum:
- Dureri musculare intense
- Sensibilitate crescută la atingere
- Senzații de furnicături
- Spasme musculare
- Slăbiciune musculară
În anumite cazuri poliomielita poate determina paralizie, care poate fi permanentă. Nu există tratament pentru poliomielită, poate fi prevenită doar prin imunizare (vaccinare).
Complicațiile poliomielitei
Una dintre cele mai grave complicații este paralizia, care poate duce la dizabilități permanente sau chiar la deces. Dintre persoanele care suferă de paralizie, 5-15% din pacienți mor din cauza imobilizării mușchilor respiratori. În unele cazuri, la ani după recuperarea de la infecția inițială, se poate instala o condiție cunoscută drept sindromul post-polio, caracterizat prin progresia treptată a slăbiciunii musculare, similar cu simptomele experimentate în boală.
Diagnosticarea poliomielitei
Poliomielita este diagnosticată printr-o combinație de evaluări clinice și teste de laborator.
Evaluare clinică
- Istoric medical și simptome: medicul tău va face o anamneză detaliată și va discuta cu tine despre istoricul tău medical și despre simptomele resimțite. La persoanele nevaccinate, cu precădere, se va acorda mult mai multă atenție simptomelor asociate cu poliomielita. De asemenea, persoanelor care au călătorit în zone cu grad de risc.
- Examinare fizică: se va axa pe evaluarea funcției și forței musculare, a reflexelor și se vor urmări semnele de slăbiciune și paralizie. Reflexele anormale sau slăbiciunea musculară sunt printre semnele de poliomielită, atunci când sunt puse într-un context medical ce indică risc.
Teste de laborator
Analize de scaun: una dintre metodele principale de confirmare a poliomielitei este analiza probei de scaun. Se recomandă prelevarea a două probe de scaun, la o diferență de 24 de ore, în primele două săptămâni ale bolii.
ARN Enterovirus în materii fecale
Teste serologice post-vaccinare: test de sânge care verifică anticorpii împotriva poliomielitei, indicând infecții trecute sau statusul imunitar.
Anticorpi anti poliomielită (control de imunitate)Importanța vaccinării
Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de a preveni poliomielita. Vaccinul funcționează prin stimularea răspunsului sistemului imunitar pentru a produce anticorpi împotriva virusului. În momentul în care o persoană vaccinată este expusă la virus, corpul acesteia va fi deja pregătit să lupte împotriva poliomielitei, prevenind dezvoltarea și agravarea bolii.
Mulțumită vaccinării eficiente, poliomielita a fost eliminată în majoritatea țărilor din lume. Cu toate acestea, în zonele cu rate scăzute de vaccinare, virusul se poate răspândi rapid, persoanele nevaccinate fiind cele mai expuse riscului. De aceea, este esențial să te vaccinezi împotriva poliomielitei pentru a te proteja atât pe tine, cât și pe cei din familia și din comunitatea ta.
Vaccinul anti-poliomielită face parte din calendarul național de vaccinare încă din 1956. Acesta s-a administrat sub formă orală până în 2008, iar din 2009 s-a trecut la vaccinarea injectabilă. Acest tip de vaccin are un număr mic de contraindicații și foarte puține efecte secundare, fiind un vaccin sigur.
Tratament pentru poliomielită
Nu există un tratament specific pentru poliomielită. Cei afectați vor primi îngrijiri medicale pentru a gestiona simptomele și pentru a preveni complicațiile. Aceste metode de gestionare includ:
- Odihnă la pat
- Medicamente pentru durere
- Suport respirator (pentru cazurile grave)
- Fizioterapie pentru redobândirea funcției musculare
În cazurile de paralizie severă, se pot folosi anumite suporturi ortopedice pentru a gestiona slăbiciunea musculară și pentru a oferi suport. În cazuri foarte rare, se poate recomanda amputarea unui membru nefuncțional afectat sever.
Poliomielita este o boală virală gravă care poate avea efecte devastastatoare. Vestea bună este că poate fi complet prevenită prin vaccinare. Dacă nu ai fost încp vaccinat, sau dacă nu ești sigur/ă legat de statusul vaccinării tale, ia legătura cu medicul tău de familie.
