Cât de periculos este Sindromul Pica (tulburarea alimentară auto-vătămătoare)?

PICA este o tulburare calitativă a instinctului alimentar în care subiectul ingerează substanţe necomestibile (pământ, cretă, haine). Se întâlneşte la unele femei doar în perioada de graviditate (rar), în formele avansate de demenţă (persoana nu mai face distincţia între comestibil şi incomestibil) şi în retardul mental profund.

Numele sindromului vine de la denumirea științifică din limba latină a coțofanei (Pica pica), care este cunoscută pentru faptul că e capabilă să se hrănească cu aproape orice.

Pica poate provoca probleme grave de sănătate, cum ar fi: obstrucția intestinală, intoxicații, infecții parazitare sau deces. Această tulburare a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai grave forme de comportament auto-vătămător din cauza riscului înalt de deces ca rezultat al complicațiilor ingerării substanțelor periculoase.

Caracteristici specifice

• Pica este o tulburare de comportament alimentar ce se manifestă prin consumul persistent de substanțe necomestibile, fără valoare nutritivă
• Mâncatul persistent de substanțe nonnutritive o perioadă de cel puțin o Iună
• Mâncatul de substanțe nonnutritive este inadecvat nivelului de dezvoltare
• Sindromul Pica începe de obicei în copilărie, dar nu este o regulă
• Pica nu presupune o aversiune față de mâncare
• Vârsta minimă de diagnosticare este de 2 ani
• Pica produce destul de des complicații medicale sau dificiențe de vitamine și minerale
• Comportamentul alimentar nu este o parte a unei practici sancționate cultural
• Comportamentul alimentar survine exclusiv în cursul altei tulburări mentale (retard mental, tulburare de dezvoltare, schizofrenie)

Non-alimente cel mai des ingerate

Pica implică consumul de non-alimente, care nu au valoare nutrițională precum: var, pământ, mobilă, pietricele, gheață, haine, șuruburi, cretă, vopsea uscată, lipici, farfurii, pastă de dinți, naftalină, scrum de țigară, nisip, bureți, săpun, tencuială, ipsos, hârtie, monede, chibrituri, pânză, celuloză, lână, detergent, păr, amidon, ace, baterii, sticlă, fecale, metal, plastic, cărbune, rugină, chit etc.

Cauze

Sindromul Pica pare a se manifesta din cauza deficienţei minerale, în cele mai multe cazuri, și în special deficienţei de fier și zinc. Adeseori, substanţa consumată de aceşti pacienţi conţine mineralul care îi lipseşte individului din organism. Malnutriția este o altă cauză. În ţările subdezvoltate, consumul de argilă sau pământ este un obicei des întâlnit. Această tulburare a fost asociată și cu spectrul obsesiv-compulsiv și schizofrenia. Potrivit psihiatrilor, Pica apare la persoane cu o dezvoltare psihică redusă. Maladia poate afecta copiii şi persoanele cu mari dificultăţi de învăţare. Circa 1% dintre cei cu probleme la învăţătură suferă de forme severe de Pica.

Tulburări asociate:

• Tulburarea din spectrul autismului
• Dizabilitate intelectuală
• Tulburare obsesiv-compulsivă
• Tricotilomania (tulburarea de smulgere a părului)
• Dermatilomania (tulburarea de provocare a excoriațiilor)
• Tulburare de aport alimentar de tip evitant/restrictiv
• Complicații gastrointestinale
• Intoxicații
• Infecții și deficit nutrițional

Grupe de risc

Această tulburare alimentară apare cel mai des la copii (mai ales din zonele cu nivel de trai scăzut), femei însărcinate și persoane cu probleme psihice. Sindromul Pica pare să aibă legătură cu o slabă activitate cerebrală, manifestându-se în cazul a 60% dintre autişti.

Se pare că 20% dintre copii suferă de Pica, într-o anumită etapă a vieţii. Mulţi o depăşesc, dar la cei afectaţi este asociată cu autismul şi dificultatea de a învăţa sau cu leziuni cerebrale grave. Și are drept riscuri: otrăvirea, infecțiile, problemele stomacale și deficiențele nutriționale și chiar deces.

Pica sugarului și a copilului

Pica este diferită de comportamentele normale ale bebelușilor și copiilor mici. Aceștia vor introduce diferite obiecte în gură din curiozitate și din dorința de a descoperi lumea înconjurătoare. Persoanele cu Pica vor încerca în mod persistent să mănânce produsele nealimentare dorite.

Această afecțiune este frecvent întâlnită în rândul copiilor cu o incidență de cca. 25-30% (în special între 12 și 24 de luni) și poate fi regăsită ulterior și la adult, însă într-un procent mai scăzut. Sindromul Pica începe de obicei în copilărie și de obicei durează doar câteva luni. Sindromul Pica este mai întâlnit în cazul celor care suferă de un handicap de dezvoltare, sau în cazul bolnavilor de autism şi retard mental, și implicit mai greu de gestionat.

Ce este de făcut?

Părinţii trebuie să identifice clar dacă cel mic suferă de sindromul Pica, şi să ia legătura cu medicul. Există oricând riscul de ingerare a unei substanţe letale sau a unui obiect care să-i cauzeze moartea, fie prin sufocare, fie prin intoxicare, etc.

Dezvoltarea problemelor la nivelul gurii ar trebui să ridice semne de întrebare. Deteriorarea dinților și a mucoaselor cavității bucale sunt elemente ce trebuie luate în calcul. Scaunele cu sânge și problemele gastrice sunt alte manifestări importante. O atenție deosebită la obiceiurile alimentare și supravegherea atentă a copiilor ajută la o gestionare mai bună a acestei tulburări.

La copii, în tratament se recomandă utilizarea tehnicilor comportamentale care implică limitarea accesului la substanța dorită și învățarea diferențierii între alimentele comestibile și cele necomestibile.

Sindromul Pica și femeile gravide

Nu se știe cu exactitate de ce sindromul Pica apare în timpul sarcinii. Una dintre cauze poate fi deficitul de vitamine și minerale. În multe dintre cazuri, administrarea unor suplimente de fier ar putea ajuta la reducerea poftelor anormale provocate de Pica.

Consumul acestor substanțe nonalimentare afectează atât mama, cât și fătul, în primul rând din cauza potențialului toxic și infecțios. Gravidele aflate în situația de a dezvolta dorința de a ingera substanțe non-nutritive trebuie să informeze cât mai rapid medicul curant pentru a putea primi ajutor în gestionarea acestui sindrom și împiedicarea ingestiei substanțelor periculoase. De multe ori Pica dispare după sarcină.

Semne și simptome

Principala manifestare produsă de sindromul Pica este reprezentată de consumul unor produse anormale, nealimentare. Persoanele cu Pica pot dezvolta dureri de stomac, scaune cu sânge, constipație, blocaje intestinale, deteriorări și rupturi dentare. Saturnismul (intoxicația cu plumb) se regăsește la persoanele cu Pica.

Unele persoane cu această tulburare alimentară pot avea deficiențe nutritionale. Din analize se pot observa niveluri scăzute ale fierului, hematocritului sau hemoglobinei.

Complicații

Există multe complicații potențiale ale Sindromului Pica, cum ar fi:

• Tulburările gastro-intestinale - ingestia de obiecte care nu pot fi digerate, cum ar fi pietrele sau nisipul pot provoca constipație sau blocaje la nivelul tractului digestiv, care să necesite intervenție chirurgicală.
• Toxicitatea - anumite elemente de exemplu vopseaua, pot conține plumb sau alte substanțe toxice care să conducă la intoxicații. Acesta este efectul secundar cel mai îngrijorător și potențial letal al Sindromului Pica.
• Deficitul de creștere și dezvoltare - consumul de obiecte nealimentare poate interfera cu consumul de alimente sănătoase, ceea ce poate duce la deficiențe nutriționale severe.

Diagnostic

Diagnosticul se pune cu ajutorul semnelor și simptomelor clinice coroborate cu paraclinicul (radiografia abdominală, investigarea tractului digestiv cu bariu, endoscopie digestivă). Este important să se realizeze o evaluare medicală pentru a putea exclude o posibilă anemie, blocaje intestinale sau chiar o afectare hepatică determinată de toxicitatea substanțelor ingerate. Se evaluează carențele de substanțe nutritive, unul din motivele ingerării substanțelor necomestibile.

Medicul va evalua și prezența altor tulburări (retard mental, tulburare de tip obsesiv-compulsiv) care ar putea fi cauza comportamentului.

Tratament

Nu există nici o modalitate specifică de prevenire a Sindromului Pica. Până în prezent nu există o abordare standard, în multe cazuri afecțiunea dispare o dată cu vârsta. În unele cazuri, administrarea substanțelor nutritive deficiente a condus la remisiunea afecțiunii.

Ajutor de specialitate (psihologic și psihiatric) pentru a asigura vindecarea și prevenirea complicațiilor.

Consilierea psihologică este foarte importantă, incluzând strategii comportamentale și dezvoltarea senzorială discriminativă. Ergoterapia si psihoterapia sunt de ajutor în această situație.

Evaluarea dietei și mediului social din care provine pacientul sunt foarte importante în succesul tratamentului, concomitent cu expunerea pericolelor care provin din continuarea acestui tip de comportament. Tratamentul este de lungă durată și este un efort susținut atât de echipa medicală, cât și de aparținători.