Mai mult decât streptococ în exsudatul faringian?

Faringita/tonsilita/angina este cauzată de o varietate de microorganisme, dar cele mai multe cazuri se datorează unei infecții virale ale tractului respirator superior. Virusurile reprezintă cauza majoră a faringitei acute, Adenovirus, Rhinovirus, Coronavirus, v. Coxsackie, v. ECHO, v. paragripal şi v. gripal A, B fiind frecvent implicate. Alte cauze ale faringitei acute includ v. Epstein-Barr, v. citomegalic, v. urlian, v. rujeolic şi v. rubeolic. Aceste viroze sunt benigne şi autolimitate. Se vindecă spontan de cele mai multe ori, dar, prin lezarea epiteliului respirator, favorizează suprainfecţia cu bacterii din microbiota indigenă.

Dintre bacterii, cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (streptococ β hemolitic grup A). Streptococcus pyogenes, un patogen strict uman, imprimă gravitate faringitelor prin complicaţiile infecţioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuză a planşeului bucal – angina Ludwig etc) şi post infecţioase (reumatism articular acut, glomerulonefrită acută).

Societatea Americană de Boli Infecţioase (IDSA) şi Societatea Americană de Microbiologie (ASM) recomandă ca laboratoarele de analize medicale să analizeze exsudatele faringiene pentru streptococii de grup A. Tampoanele prelevate pentru detectarea streptococilor de grup A pot fi cultivate sau testate utilizând alte metode de detectare (hibridizarea acidului nucleic sau test detecţie rapidă antigen streptococic).

Laboratoarele medicale pot testa pacienţii adulţi utilizind o metodă rapidă care nu se bazează pe cultură. Cu toate acestea, datorită incidenţei considerabil mai mare in rândul populaţiei pediatrice, un test rapid negativ necesită efectuarea culturii exsudatului faringian. Depistarea antigenică înlocuieşte cultura doar când rezultatul este pozitiv.

Arcanobacterium haemolyticum fiind o specie comensală orofaringiană, doar creşterea predominantă în placa de izolare are semnificaţie clinică.

Staphylococcus aureus

Face parte, şi el, din microbiota căilor aero-digestive superioare. Deşi prezenţa altor microorganisme decât streptococii din grupul A, inclusiv Staphylococcus aureus, a fost implicată ca o explicaţie a eşecului penicilinei în monoterapie pentru prevenirea episoadelor recurente, nu există dovezi că Staphylococcus aureus provoacă faringită acută. Precizarea rolului altor microorganisme, posibil implicate, în insuccesul terapiei antimicrobiene în faringita cu streptococ de grup A, nu a fost demonstrată, totuşi, până în prezent.

Prin urmare prezenţa S. aureus nu trebuie raportată, chiar dacă este izolat într-o cantitate moderată sau mai mare, deoarece poate încuraja utilizarea inadecvată a terapiei antimicrobiene.

Abuzul de antibiotice ajută aceste bacterii să devină rezistente la medicamente. În exsudate este identificată prezenţa unor bacterii precum stafilococul, pneumococul, la nivelul mucoasei nazale sau faringiene. Atât timp cât aceste microorganisme se află doar în acea zonă a organismului, ele sunt inofensive. Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae nu sunt agenţi etiologici ai faringitei acute şi de aceea nu trebuie căutaţi în exsudatul faringian. Cu toate acestea, colonizarea cu S. aureus poate fi semnificativă clinic la pacienții cu infecții recurente ale pielii și țesuturilor moi sau într-o infecție acută invazivă, cum ar fi bacteremia sau pneumonia. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi pentru colonizarea cu S. aureus prin colectarea tampoanelor nazale. Din aceste locuri, laboratoarele clinice ar trebui să raporteze orice cantitate din acest organism și să efectueze teste de susceptibilitate la antibiotice pentru a determina dacă tulpina este rezistentă la meticilină (MRSA).

Bibliografie:

  1. Stanford T. Shulman, Alan L. Bisno, Herbert W. Clegg, Michael A. Gerber, Edward L. Kaplan, Grace Lee, Judith M. Martin, Chris Van Beneden, Clinical Practice Guideline for the Diagnosis and Management of Group A Streptociccal Pharyngitis: 2012 Update by the Infectious Diseases Society of America
  2. Paul P. Bourbeau, Role of the Microbiology Laboratory in Diagnosis and Management of Pharyngitis
  3. Dumitru Buiuc, Marian Neguț, Tratat de Microbiologie Clinică, ediția a II-a, editura Medicală, București, 2008.

Articole similare

Pentru pacienți


Sus