Acid uric în urină

Generalități

Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor. Purinele, componente importante ale acizilor nucleici şi coenzimelor, pot fi sintetizate în corp sau pot fi obţinute prin consumul unor alimente. Aproximativ 75% din cantitatea de acid uric este excretată în urină, restul fiind degradat la nivelul tractului gastrointestinal.

Semnificație clinică

Nivelul acidului uric urinar reflectă cantitatea de purine din dietă, precum şi degradarea endogenă a acizilor nucleici. Acidul uric urinar este crescut în condiţiile unei producţii crescute de acid uric (leucemie, policitemie) şi după ingestia de alimente bogate în nucleoproteine. Excreţia urinară de acid uric este crescută în cazul unui procent semnificativ dintre pacienţii cu calculi care conţin acid uric, dar majoritatea acestor pacienţi nu prezintă gută.

Nefrolitiaza urică poate să apară în guta primară sau în hiperuricemia secundară (cum ar fi afecţiunile maligne). De asemenea, nefrolitiaza urică poate fi o complicaţie a colitei ulcerative, a bolii Crohn şi a bypass-ului chirurgical jejunoileal.

Excreţia urinară de acid uric este scăzută în insuficienţa renală şi hipertensiunea arterială.

Indicații

• Evaluarea şi managementul pacienţilor cu calculi renali
• Identificarea pacienţilor cu excreţie crescută de acid uric în vederea evaluarii riscului de formare a calculilor şi a influenţei asupra terapiei în gută, respectiv a identificării defectelor genetice.

Bibliografie

Referinţele metodei de lucru