Amilaza în urină

Amilazele sunt un grup de hidrolaze care degradează carbohidraţii în fragmente. Amilaza este produsă în principal de pancreasul exocrin, enzima fiind sintetizată de celulele acinare pancreatice şi apoi secretată în tractul intestinal. Amilazele sunt produse, de asemenea, de glandele salivare, mucoasa intestinului subţire, ovare, placentă, ficat, trompele uterine, muşchii scheletici.

Distrucţia celulelor acinare (ex. pancreatita) sau obstrucţia ductului pancreatic (ex. carcinom pancreatic) determină eliberarea enzimei în circulaţia sanguină. Deoarece rinichii elimină rapid amilaza, afecţiunile pancreatice se vor asocia cu creşterea amilazei în urină. Nivelul seric al amilazei prezintă creşteri tranzitorii, care revin la normal la 1-2 zile de la încheierea fazei acute a bolii. În schimb, nivelul amilazei urinare rămâne crescut 5-7 zile de la debutul bolii. Amilaza urinară este un indicator important de pancreatită la pacienţii care prezintă simptome o perioadă de trei sau mai multe zile.

Semnificație clinică

La fel ca şi în cazul amilazei serice, determinarea amilazei urinare este un test sensibil, dar nespecific pentru afecţiunile pancreatice, un nivel crescut de amilază urinară fiind întâlnit şi în alte afecţiuni, cum ar fi: perforatii intestinale, ulcer gastric penetrant în pancreas, colecistită, parotidită. Sarcina ectopică şi infarctul renal pot fi asociate, de asemenea, cu hiperamilazurie.

Totuşi, nivelul amilazei urinare este, de obicei, mai crescut în pancreatită.

Referinţele metodei de lucru