Arseniu în urină
Generalități
Arseniul este folosit în: industria metalelor, sticlăriei şi ceramicii şi se regăseşte în alimente (pește, fructe de mare)
Intoxicaţia cronică: efecte cancerigene, mutagene şi teratogene, polineuropatie, modificări de culoare gri-maro ale pielii, palmelor şi plantelor, hiperkeratoză, alopecie.
Arseniul este absorbit cu uşurinţă pe cale intestinală şi este excretat în principal prin urină. Expunerea acută prin ingestia de compuşi cu arseniu sau inhalarea acestuia determină simptome gastrointestinale severe (hemoragice), icter, insuficienţă renală şi colaps, cu mare potenţial letal. Intoxicaţia cronică cu arsen este dificil de diagnosticat. Pot să apară dureri abdominale, diaree, hiperpigmentare, hiperkeratoza, neuropatii periferice, encefalopatie. Expunerea cronică prin inhalare, în cazul muncitorilor care lucrează în topitorii, a fost asociată cu un risc crescut de cancer pulmonar.
Indicaţii clinice:
- determinarea încărcării cu arseniu
- diagnosticarea intoxicaţiilor
Bibliografie
Metode și materiale folosite
- MetodaICP-MS / Spectrofotometrie / pH-metrie
- Material uzualurină spot (se recoltează în recipiente de plastic, fără capac metalic, necolorate)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Cantitate minimă10 ml
- Frecvența1/săptămână
- Observații
- Se evită consumul de pește și fructe de mare cu minim 72 de ore înaintea recoltării.
- Dacă au fost administrate substanțe de contrast care conțin iod sau gadoliniu, probele trebuie recoltate după 96 de ore de la administrare.
- Se evită colectarea probei într-o zonă în care este posibilă contaminarea mediului (în mediile industriale și în construcții este importantă îndepărtarea îmbrăcămintei purtate la locul de muncă pentru a preveni contaminarea probei cu praful de pe haine).