Beta caroten

Beta carotenul face parte din familia carotenoidelor, compuşi de culoare galben-portocaliu spre roşu. Carotenoidele sunt sintetizate doar de către organisme fotosintetic active, cum ar fi anumite bacterii, alge sau plante şi acţionează ca protectori ai pigmenţilor de fotosinteză (clorofila).

În organismul uman trans-betacarotenul este cel mai important, cantitativ şi funcţional. Trans-betacarotenul este preluat din alimentaţie şi absorbit la nivelul intestinului subţire în prezenţa unei cantităţi adecvate de bilă. O funcţie importantă a beta carotenului este cea de provitamina A, deoarece o fracţiune a acestuia este transformată enzimatic în vitamina A (retinol) la nivelul celulelor mucoasei intestinale şi a ficatului. Beta carotenul este liposolubil şi din această cauză el este legat în sânge şi în limfa de lipoproteine specifice numite chilomicroni. În organism cel mai adesea este stocat în ţesutul adipos, dar şi la nivel hepatic.

Beta carotenul este o substanţă esenţială pentru organismul uman, se recomandă în alimentaţie o doză zilnică de 2-4 mg. Beta carotenul are puternice proprietăţi antioxidante. În ultimii ani, un număr de studii clinice au arătat că un nivel adecvat al beta carotenului poate fi privit ca factor de protecţie împotriva aterosclerozei, a bolilor coronariene şi a cancerului.

Prin stimularea activităţii celulelor de tip B şi T, beta carotenul contribuie şi la stimularea sistemului imunitar. Pe de altă parte studiile arată ca supradozajul cu suplimente de beta caroten creşte riscul de cancer la plămâni în cazul fumătorilor.

Semnificație clinică

În chimia clinică concentraţia serică a beta carotenului este un marker al dereglarilor privind absorbţia grăsimilor la nivelul tractului digestiv.

Referinţele metodei de lucru