Bilirubina directă

Metabolismul bilirubinei începe odată cu degradarea eritrocitelor îmbătrânite la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Hemoglobina este eliberată din eritrocite şi degradată la hem şi globină. Hem-ul este apoi catabolizat, cu formarea biliverdinei, care este apoi transformată în bilirubină. Această formă de bilirubină este bilirubina indirectă (neconjugată). La nivel hepatic, bilirubina indirectă este conjugată la bilirubina directă. Bilirubina conjugată este apoi excretată, prin intermediul bilei, în intestin.

Semnificație clinică

Un nivel înalt al bilirubinei serice se asociază cu apariţia icterului (coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor). Icterul este rezultatul afectării metabolismului normal sau a excreţiei bilirubinei: producţie crescută de bilirubină (ex. hemoliza , eritropoieza ineficientă), excreţie scăzută a bilirubinei (ex.hepatită, obstrucţie), metabolism anormal al bilirubinei (ex. tulburări ereditare, icter neonatal).

Nivelul bilirubinei directe creşte în condiţiile în care defectul în metabolismul /excreţia bilirubinei apare după conjugare și poate avea următoarele cauze:

• cauze hepatocelulare (afecţiuni ereditare - sindromul Dubin-Johnson, sindromul Rotor; hepatite, ciroză, afecţiuni neoplazice în stadii avansate, colestază indusă de medicamente)
• cauze extrahepatice (obstrucţia ductelor biliare - litiază biliară, tumori).

Icterul fiziologic al nou-născutului se caracterizează prin hiperbilirubinemie indirectă, care apare la 2-4 zile de la naştere, datorită absenţei glucuroniltransferazei hepatice, enzima necesară conjugării bilirubinei. Spre deosebire de bilirubina indirectă, bilirubina directă se elimină în urină, prezenţa bilirubinuriei fiind un indicator al creşterii serice a bilirubinei conjugate.

Referinţele metodei de lucru