Bilirubină totală în lichid peritoneal
Peritoneul reprezintă membrana ce tapetează pereții abdomenului (peritoneul parietal) și suprafața vișcerelor (peritoneul vișceral). Cavitatea peritoneală formată între cele două foițe prezintă o cantitate minimă de lichid peritoneal. Diferite afecțiuni pot duce la creșterea cantitații de lichid peritoneal, modificarea compoziției chimice și infectării. Recoltarea se efectuează prin puncție peritoneală.
Bilirubina reprezintă produsul de degradare al hemoblobinei. Bilirubina neconjugată rezultată, la nivelul ficatului, este transformată in bilirubină conjugată. Prin sumarea bilirubinei neconjugate si a celei conjugate, rezultă bilirubina totală.
Din lichidul de ascită se poate determina valoarea bilirubinei totale, în paralel cu determinarea valorii bilirubinei serice. Dacă bilirubina totală are o valoare ≥6mg/dl și raportul dintre bilirubina totală din lichidul de ascită și bilirubina totala serică este mai mare de 1, se vor considera valori patologice folosite în orientarea stabilirii diagnosticului.
Bibliografie
Interpretarea testelor de diagnostic- Jacques Wallach
Metode și materiale folosite
- SinonimeBilirubină totală în lichid de ascită
- MetodaSpectrofotometrie
- Material uzuallichid peritoneal (ferit de lumina puternică)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei14 zile la 2-8ºC, 70 de zile la -20ºC
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvențazilnic
- Observații
Este recomandat ca determinările biochimice din lichidele de puncție să se efectueze concomitent cu determinările corespondente din sânge. Recoltarea sângelui trebuie efectuată într-un interval de timp foarte apropiat de momentul puncției (+/- 30 de minute).