Corticosteron

Corticosteronul este un glucocorticoid secretat de cortexul glandei suprarenale, sub acțiunea hormonului adrenocorticotrop (ACTH) și este precursorul aldosteronului. Reglarea secreției de glucocorticoizi se face prin sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul secretă un hormon care determină eliberarea de către hipofiză a ACTH-ului, hormon care stimulează secreția de glucocorticoizi.

Glandele suprarenale, ovarele, testicule, și placenta produc hormoni steroizi, care pot fi împărțiti în trei grupe majore: mineralocorticoizi, glucocorticoizi și steroizi sexuali. Hormonii secretați de corticosuprarenală sunt de natură lipidică. Au o structură sterolică - provin din colesterol, sinteza decurgând pe trei căi paralele, corespunzătoare celor trei grupe majore de steroizi, prin reacții de clivaj și hidroxilare succesive. Principalele efecte fiziologice ale glucocorticoizilor sunt cele metabolice, gluco¬corticoizii fiind esențiali pentru mentinerea homeostaziei în condiții de criză. Ei influențează în primul rând metabolismul glucidic, având efect hiperglicemiant, cu asigurarea necesarului de glucoză. Asupra metabolismului lipidic au ca efect stimularea lipolizei cu creșterea concentrației acizilor grași liberi plasmatici și creșterea sintezei de corpi cetonici. La nivelul metabolismului proteic determină catabolism la nivelul mușchilor scheletici, țesutului conjunctiv și limfoid și stimuleaza anabolismul hepatic.

Semnificație clinică

Corticosteronul este un indicator important al nivelului de stres al organismului, stresul crescând producția de corticosteroizi. Studiile care implică urmărirea nivelurilor serice ale corticosteronului și gradul de stres includ deteriorarea memoriei pe termen lung, perioadele de covalescență după intervenții chirurgicale laborioase, restricțiile dietetice și răspunsul organismului la arsuri. În plus față de relația cu nivelul de stres, se crede că corticosteronul joacă un rol decisiv în desfășurarea ritmului de somn-veghe .

Masurarea nivelurilor serice ale corticosteronului este utilă în diagnosticul deficitului 11-hidroxilaza, inclusiv diagnosticul diferențial al 11 beta-hidroxilaza 1 (CYP11B1), față de 11 beta-hidroxilazei 2 (CYP11B2), diagnosticul hiperaldosteronismului-glucocorticoizi receptiv, în evaluarea hiperplaziei adrenale congenitale, atunci când creșteri ale 17-hidroxiprogesteron sunt doar moderate.

La evaluarea unui deficit de 11-hidroxilaza, acest test se utilizează împreună cu măsurarea nivelurilor serice ale 11-deoxicortizol, 11-corticosteon, 18-hidroxcorticosteron, cortizol, renina și aldosteron.

Atunci când se evaluează hiperplazia adrenală congenitală, testul este util împreună cu măsurarea 11-deoxicortisol și 11-deoxicorticosteron, ca adjuvant la măsurarea 17-hidroxiprogesteron, aldosteron și cortizol.

George P., Chrousos,Tomoshige Kino - Glucocorticoid Signaling în the Cell: Expanding Clinical Implications to Complex Human Behavioral and Somatic Disorders, Ann N Y Acad Sci. 2009 October; 1179: 153-166

Forest MG: Recent advances in the diagnosis and management of congenital adrenal hyperplasia due to 21-hydroxylase deficiency, Hum Reprod Update 2004;10:469-485.