Cupru în urină

Generalități

Conținutul total de cupru al unui adult este de 100 - 150 mg. Aproximativ 50% din această cantitate se găseşte în muşchi şi oase. Ţesuturile cu conţinut relativ crescut de cupru sunt sistemul nervos central, ficatul şi rinichii. La persoanele sănătoase, mai mult de 95% din cupru seric este incorporat în ceruloplasmină, restul fiind legat de albumină. Sistemul biliar este principala cale de excreţie a cuprului. Excreţia biliară a cuprului necesită o proteină transportoare. Mutaţii ale genei acestei proteine determină boala Wilson.

Semnficație clinică

Nivel crescut al cuprului urinar:

• Boala Wilson (datorită unei legări reduse a cuprului seric de ceruloplasmină sau a afectării proteinelor transportoare a ionilor metalici)
• Boala Menkes
• Hemocromatoză
• Afecţiuni obstructive biliare (ciroză biliară, colangită sclerozantă)
• Tireotoxicoza
• Diverse infecţii
• Afecţiuni maligne (inclusiv leucemia)
• Sindrom nefrotic
• Sarcină
• Consum de contraceptive sau estrogeni

Ceruloplasmina este un reactant de fază acută, cuprul urinar fiind crescut în inflamaţiile acute. În faza de recuperare, cuprul urinar scade sub nivelul normal, datorită raspunsului fiziologic de înlocuire a cuprului care a fost afectat în faza de inflamaţie. Nivel scăzut al cuprului urinar:

• Hipoproteinemii
• Malnutriţie
• Malabsorbţie
• Ingestie crescută de zinc (suplimente alimentare)

Bibliografie

Referinţele metode de lucru