Pentru a adăuga o analiză în lista ta de analize apasă butonul [+] din dreptul analizei dorite.

Fosfor în ser

  • Sinonime
    Fosfat
  • Metoda
    Fotometrie
  • Material uzual
    ser
  • Transport (temp °C)
    2 - 8
  • Stabilitatea probei
    7 zile la 2-8°C, 1 an la -20°C
  • Cantitate minimă
    1 ml
  • Frecvența
    zilnic
11 lei

Analiza poate fi decontată CAS / CASAOPSNAJ pe baza biletului de trimitere de la medicul de specialitate.*

* Valabil doar în județele în care Bioclinica are contract CAS (Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, București, Cluj, Constanța, Hunedoara, Iași, Mureș, Timiș) / CASAOPSNAJ (Arad, București, Cluj, Mureș).

Despre analiză

Generalităţi

Majoritatea fosforului din corpul uman este prezent în oase sub formă de hidroxiapatită. Restul este implicat în metabolismul intermediar al carbohidraţilor şi intră în constituţia unor compuşi importanţi fiziologic, cum ar fi fosfolipidele, acizii nucleici şi ATP.

Fosforul este prezent în sânge sub formă de fosfat anorganic şi, într-o proporţie redusă, de acid fosforic legat organic. Fosforul organic extracelular se găseşte exclusiv sub formă de fosfolipide. Absorbţia fosfaţilor are loc la nivel jejunal în proporţie de 80 %, fiind diminuată de substanţe care leagă fosfaţii: Ca, Mg, Al şi favorizată de vitamina D activă. Eliminarea fosfaţilor se realizează la nivel renal, fiind corelată cu fosfatemia; reabsorbţia fosfaţilor este reglată de PTH, calcemie, magneziemie. PTH-ul, hipocalcemia şi hipomagneziemia inhibă reabsorbţia.

Semnificație clinică

Testul determină fosfatul anorganic, ale cărui concentraţii pot prezenta variaţii semnificative, datorită dependenţei de o serie de factori, cum ar fi ingestia de alimente şi variaţiile în secreţia unor hormoni, cum ar fi PTH-ul.

Hipofosfatemia are 4 cauze majore: trecerea fosfatului din spaţiul extracelular în cel intracelular, pierderea renală de fosfat, pierderile de la nivelul tractului gastrointestinal, pierderi din depozitele intracelulare.

Manifestările din hipofosfatemii se datorează deficitului de ATP și hipoxiei:

  • Tulburări hematologice (hemoliza, afectarea chemotactismului şi a fagocitozei, afectarea agregării plachetare)
  • Tulburări neuromusculare (tremor, parestezii, hiporeflexie, slăbiciune musculară, afectarea musculaturii respiratorii, cardiomiopatie)
  • Tulburări osoase (dureri osoase, deformări osoase, osteomalacie).

Hiperfosfatemia este, de obicei, secundară incapacităţii rinichilor de a excreta fosfatul. Alţi factori pot fi legaţi de aportul crescut sau de trecerea fosfatului din ţesuturi în lichidul extracelular.

Manifestările din hiperfosfatemii au ca şi cauză:

  • deficitul de calciu (există o corelaţie inversă între nivelele serice ale fosfatului şi calciului seric): parestezii, tetanie
  • calcificări ectopice la nivelul ţesuturilor: articulaţii (artralgii), tegumente (prurit)

Bibliografie

Referințele metodei de lucru


Sus