Analizele mele: 0 Apăsați butonul pentru a adăuga analiza dorită în coș.

Glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza

  • Metoda
    Photometry (PHOT)
  • Material uzual
    sânge integral EDTA
  • Transport (temp. °C)
    2 - 8
  • Stabilitatea probei
    7 zile la 2-8°C
  • Cantitate minimă
    5 ml
  • Frecvența
    Transmis
49 lei

Despre analiză - Glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza

Generalități

Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6-PDH) este o enzimă implicată în metabolizarea glucozei în eritrocite, prin intermediul şuntului pentozo-monofosfaților. Eritrocitele prezintă capacitatea de a se autoproteja faţă de acţiunea nocivă a agenţilor oxidanţi, datorită existenţei şi funcţionarii optime a şuntului pentozo-monofosfaților. Când eritrocitele sunt expuse la acţiunea unui medicament sau a unei substanţe oxidante, cantitatea de glucoză metabolizată pe calea şuntului pentozo-monofosfaților creşte de câteva ori. Astfel, glutationul redus (GSH) este regenerat şi împiedică oxidarea grupărilor sulfhidrice ale hemoglobinei. Când există un defect ereditar al enzimelor implicate în această cale metabolică, în hematii nu poate fi menţinut un nivel adecvat de NADPH şi GSH.

Ca urmare, grupările sulfhidrice ale hemoglobinei se oxidează, iar hemoglobina tinde să precipite intracelular formând corpii Heinz. Prezenţa corpilor Heinz în eritrocite va determină hemoliza extravasculară a acestora. Uneori, sunt supuse oxidării şi componentele membranei eritrocitare, rezultatul fiind o hemoliză intravasculară. Dintre defectele congenitale ale şuntului pentozo-monofosfatilor, cel mai frecvent întâlnit este deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza (G-6-PDH), o afecţiune ereditară X-linkată (gena care codifică sinteza de G-6-PDH este prezentă pe cromozomul X).

Manifestările clinice sunt prezente doar la bărbaţii hemizigoți (care au moştenit de la mama cromozomul X purtător al genei defective) şi la femeile homozigote. La femeile heterozigote, prezenţa unui cromozom X normal menţine o activitate suficientă a G-6-PDH, cu absenţa manifestărilor clinice de anemie hemolitică.

Au fost descrise peste 300 de variante de G-6-PDH. Tipul normal de enzimă este denumit B. Un procent de 20% din populaţia de culoare din America prezintă tipul enzimatic A +, care diferă electroforetic de tipul B, dar este normal funcţional. În Africa, cel mai comun tip deficitar este A -, activitatea enzimei fiind cu 10% mai redusă faţă de cea normală. Alte variante prezente frecvent la persoanele cu deficit de G-6-PDH sunt cele întâlnite în bazinul mediteranean şi în China. Cel mai frecvent, pacienţii cu deficit de G-6-PDH sunt asimptomatici, cu excepţia episoadelor hemolitice declanşate de infecţii, stres, acidoză şi expunerea la substanţe oxidante sau medicamente, cum ar fi: antimalarice (Primaquina), sulfonamide, analgezice (aspirină în doze mari, fenacetina), analogii vitaminei K.

Favismul, o formă de anemie hemolitica acută, apare la pacienţii cu deficit de G-6-PDH (de obicei, la tipul mediteranean) care prezintă sensibilitate la o specie de fasole (Vicia fava). Procesul hemolitic este declanşat de ingestia boabelor, dar, uneori, este suficientă numai inhalarea polenului acestor plante (mai ales la copii). Totuşi, favismul nu afectează toate persoanele cu deficit de G-6-PDH.

Foarte rar, reducerea activităţii G-6-PDH este atât de importantă, încât pacienţii prezintă în mod constant anemie şi hemoliză pe parcursul vieţii. 5% dintre nou-născuţii cu deficit de G-6-PDH dezvoltă icter neonatal.

Nivelul G-6-PDH poate fi crescut în

  • Anemia megaloblastică
  • Purpura trombocitopenică idiopatică (se normalizează la scurt timp după splenectomie)
  • Hemoragii
  • Infarct miocardic
  • Comă hepatică
  • Hipertiroidism

Bibliografie

  • Referinţele metodei de lucru
  • Delia Mut Popescu - Hematologie clinică, Ediţia a II-a, Edit. Medicală, 2001
  • Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic, Ed. VII, Edit. Ştiinţelor Medicale
  • www.mayomedicallaboratories.com