Osmolalitate serică
Generalităţi
Osmolalitatea este determinată de cantitatea de particule osmotic active dizolvate în soluţie (este exprimată în mOsmol/kg apă sau solvent) şi nu este influenţată de natura acestor particule.
Principalele substanţe osmotic active din plasmă sunt sodiu, clor, glucoză şi uree; alte substanţe osmotic active plasmatice sunt potasiu, calciu şi proteinele. Particulele osmotic active exercită o presiune asupra membranelor, ceea ce permite reţinerea apei. Osmolalitatea este menţinută în limite foarte strânse pentru a proteja volumul celular.
Mecanismele de reglare ale echilibrului hidric sunt de trei tipuri:
- hormonul antidiuretic (ADH) - secreţia sa este stimulată în caz de creştere a osmolalității
- senzaţia de sete (activată de creşterea osmolalității)
- mecanismele de concentrare - diluţie de la nivel renal. Osmolalitatea serică poate fi scăzută în caz de hiperhidratare, hiponatremie, sindroamele de secreţie inadecvată a ADH, sindroamele paraneoplazice la pacienţii cu cancer pulmonar (secreţie ADH-like).
Osmolalitatea serică poate fi crescută în caz de deshidratare, hipernatremie, diabet insipid, afectarea secreţiei ADH, hiperglicemie, intoxicaţii cu etanol, metanol sau etilenglicol, şoc toxiinfecţios, uremie, pielonefrită.
Semnificație clinică
- evaluarea echilibrului hidroelectrolitic şi acidobazic
- evaluarea convulsiilor, hipernatremiei, a comei hiperosmolare
- evaluarea intoxicaţiilor cu etanol, metanol sau etilenglicol
- evaluarea funcţiei hormonului antidiuretic.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaCrioscopie / Fotometrie & ISE indirect
- Material uzualser (dop galben/roșu)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei7 zile la 2-8°C, 6 luni la -20°C
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvența5/săptămână