Osmolalitate serică

Osmolalitatea este determinată de cantitatea de particule osmotic active dizolvate în soluţie (este exprimată în mOsmol/kg apă sau solvent) şi nu este influenţată de natura acestor particule.

Principalele substanţe osmotic active din plasmă sunt sodiu, clor, glucoză şi uree; alte substanţe osmotic active plasmatice sunt potasiu, calciu şi proteinele. Particulele osmotic active exercită o presiune asupra membranelor, ceea ce permite reţinerea apei. Osmolalitatea este menţinută în limite foarte strânse pentru a proteja volumul celular.

Mecanismele de reglare ale echilibrului hidric sunt de trei tipuri:

• hormonul antidiuretic (ADH) - secreţia sa este stimulată în caz de creştere a osmolalității
• senzaţia de sete (activată de creşterea osmolalității)
• mecanismele de concentrare - diluţie de la nivel renal. Osmolalitatea serică poate fi scăzută în caz de hiperhidratare, hiponatremie, sindroamele de secreţie inadecvată a ADH, sindroamele paraneoplazice la pacienţii cu cancer pulmonar (secreţie ADH-like).

Osmolalitatea serică poate fi crescută în caz de deshidratare, hipernatremie, diabet insipid, afectarea secreţiei ADH, hiperglicemie, intoxicaţii cu etanol, metanol sau etilenglicol, şoc toxiinfecţios, uremie, pielonefrită.

Semnificație clinică

• evaluarea echilibrului hidroelectrolitic şi acidobazic
• evaluarea convulsiilor, hipernatremiei, a comei hiperosmolare
• evaluarea intoxicaţiilor cu etanol, metanol sau etilenglicol
• evaluarea funcţiei hormonului antidiuretic.

Referinţele metodei de lucru