Proteina cationică a eozinofilelor (ECP)
Generalități
Eozinofilele, care provin din celulele stem ale măduvei, apar în număr crescut la locul inflamaţiei şi ca răspuns la anumite infecţii parazitare. Eozinofilele se regăsesc la nivel tisular, dar aproximativ 1% din populatia eozinofilică circulă la nivel sanguin.
Eozinofilele activate degranulează pentru a elibera patru proteine de bază în țesutul inconjurător. Aceste proteine granulare, care pot distruge paraziţi, cauzează astm şi alte boli inflamatorii. Activarea eozinofilelor se asociază cu un număr crescut de boli inflamatorii: astm bronşic, dermatită atopică, rinită, inflamaţie alergică la nivel ocular şi al urechii medii, infecţii parazitare şi bacteriene, boli autoimune şi sindrom de fatigabilitate cronică.
Semnificație clinică
Determinarea nivelului de ECP (proteina cationică a eozinofilelor) este utilă în monitorizarea multiplelor afecţiuni inflamatorii. ECP este toxică pentru neuroni, anumite linii celulare epiteliale şi celule miocardice izolate. Proteinele încărcate pozitiv se leagă de heparină, inhibând astfel coagularea.
Determinarea nivelului ECP în ser reprezintă un marker mai bun decât IgE în procesul inflamator alergic.
Nivelul ECP se corelează cu activitatea bolii, de unde rezultă utilitatea în supravegherea tratamentului în dermatita atopică şi în astmul bronşic.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaChemiluminiscență/ Fluorescence Enzyme Immunoassay (FEIA)
- Material uzualser (dop galben/roșu) - se recomandă păstrarea probelor în tuburi de plastic - în cazul tuburilor de sticlă, are loc o scădere a valorilor ECP
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei5 zile la 2-8°C, 3 luni la -20°C.
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvența5/săptămână
- Observații
Valorile de referință sunt stabilite pentru probe recoltate a jeun doar în cazul filialei București.
După recoltare, probele trebuie păstrate la temperatura camerei (15 - 28 grade C) timp de 60-120 minute, înainte de a fi centrifugate și decantate.