Analizele mele: 0 Apăsați butonul pentru a adăuga analiza dorită în coș.

Vitamina K

Vitamina K - metode și materiale folosite

  • Metoda
    High Performance Liquid Chromatography (HPLC)
  • Material uzual
    ser congelat (ferit de lumină)
  • Transport (temp. °C)
    zăpadă carbonică
  • Cantitate minimă
    2 ml
  • Frecvența
    2/lună (Transmis)
  • Observații

    Rezultat în maxim 15 zile lucrătoare.

199 lei

Despre analiză - Vitamina K

Generalități

Cunoscută prin proprietăţile sale antihemoragice, vitamina K face parte din grupa vitaminelor liposolubile şi se regăseşte sub două forme naturale: vitamin K1 (filochinona, fitomenadiona), de origine exclusiv vegetală şi vitamina K2(menachinona), de origine animală. Sursele principale sunt alimentele de origine vegetală: legumele cu frunze verzi, cum este spanacul, broccoli, salată, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de rapiţă şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde Vitamina K nu este sintetizată în corpul uman, anumite bacterii ale florei intestinale sunt susceptibile de sinteză vitaminei K2.

Semnificație clinică

Vitamina K este cofactorul unei carboxilaze microzomale care contribuie la formarea acizilor carboxiglutamici, susceptibili de fixarea calciului şi conferă activitate biologică unor proteine:

  • factori ai coagulării dependent de vitamin K : factorul II (protrombina), factorul VII (proconvertina), factorul IX (anti-hemofilic B), factorul X (Stuart), proteină C, proteină S
  • osteocalcina
  • proteină Z, care poate localiza trombina la nivelul leziunii

În caz de carență, la nivel hepatic sunt sintetizaţi factori ai coagulării nefuncţionali, PIVKA(protein induced în vitamin k absence), incapabili de fixarea calciului , care inhibă coagularea, prin diminuarea factorilor activi , declanşând un sindrom hemoragic. Un deficit de vitamin K poate fi apreciat în mod indirect (timp de protrombina , INR) său specific, prin determinarea activităţii factorilor coagulării dependent de vitamin K.

Un deficit se observă în :

  • deficit enzimatic în ciclul vitaminei K: cazuri rare, implică administrarea zilnică de doze crescute de vitamina K
  • carență prin aport: rare, se observă în alimentaţia parenterală prelungită; prin diminuarea sintezei endogene ca urmare a unui tratament antibiotic de lungă durată
  • carență de absorbţie: icter prin retenţie, malabsorbţie (steatoree, mucoviscidoză, boală Crohn, rezecţie intestinală), parazitoze intestinale -insuficiență hepatică severă (ciroză, hepatită), tratament cu antivitamine K (AVK) -boala hemoragică a noului născut datorată asocierii unei imaturităţi hepatice şi a unei carențe prin aport tranzitorie.

Bibliografie

Cerba ,Guide des analyses specialisees, 5e edition

Descoperă toate articolele