Zinc în urină

Conţinutul total de zinc al organismului unui adult este de 2-3 g. Aproximativ 60 % se găseşte în muşchii scheletici, 30 % în oase, 5 % în ficat și piele. În sânge se găseşte doar 1 % din cantitatea totală de zinc (85 % în eritrocite). Este un constituent esenţial al complexelor enzimatice şi metalo-enzimatice, având un rol important în metabolismul celular.

Sursa principală de zinc o reprezintă alimentele (carne, crustacee, cereale, legume). Absorbţia zincului se realizează la nivelul intestinului subţire, iar excreţia la nivelul tractului digestiv, urogenital, a glandelor mamare şi prin transpiraţie. Principala cale de excreţie a zincului este cea digestivă. Excreţia renală este o cale secundară, minoră, de excreţie a zincului.

Semnificație clinică

Un nivel crescut al zincului urinar asociat cu un nivel scăzut al zincului seric poate fi cauzat de ciroza hepatică, afecţiuni maligne, catabolism accelerat.

Un nivel crescut al zincului urinar asociat cu un nivel normal sau crescut al zincului seric poate fi cauzat de ingestia de zinc în exces (suplimente alimentare)sau de expunerea profesională la zinc.

Un nivel scăzut al zincului urinar asociat cu un nivel scăzut al zincului seric poate fi cauzat de dietă deficitară sau pierderi (arsuri, afecțiuni gastrointestinale).

Ingestia excesivă de zinc interferă cu absorbţia cuprului și poate determina hipocupremie.

Zincul este un metal folosit în industria sticlei, galvanizare, insecticide, fungicide, industria cosmeticelor şi a medicamentelor. Astfel, determinarea zincului urinar poate fi utilă pentru monitorizarea expunerii la zinc.

Referinţele metodei de lucru