Ce trebuie să știm despre infecția cu streptococ beta-hemolitic de grup A

Faringita streptococică este o boală acută care debutează cu dureri de gât, febră, mialgii (dureri musculare), cefalee (durere de cap), odinofagie (durere la înghițire).

Cum se transmite infecția?

Cele mai importante moduri de transmitere sunt pe cale respiratorie, prin contactul cu picăturile Pflügge (eliminate în timpul strănutului, tușitului, vorbitului etc.), prin contactul mâinilor cu secreţiile nazale, contact tegumentar cu leziunile de impetigo sau consumul de alimente sau băuturi cu nerespectarea regulilor de igienă (utilizarea tacâmurilor sau veselei folosite anterior de alte persoane). La purtători, streptococul poate fi găsit la nivelul anusului, vaginului, pielii sau faringelui; transmiterea infecţiei se poate realiza prin contactul cu aceste suprafeţe.

Cum se stabileşte diagnosticul?

Ca și metodă de diagnostic, laboratoarele Bioclinica recomandă efectuarea culturii din exsudatul faringian, în cazul în care simptomatologia clinică este sugestivă pentru o angină bacteriană (inflamație a faringelui și amigdalelor). Repetarea culturii din exsudatul faringian, după un tratament antibiotic, nu se recomandă de rutină.

Determinarea antigenului streptococic (test rapid) NU este recomandată, datorită sensibilităţii reduse a testului.

Anticorpii anti streptolizina O (ASLO) permit aprecierea gradului de infecţie datorată streptococilor beta hemolitici. Streptolizina O este o toxină produsă de streptococii de grup A. Nivelul ASLO creşte la o săptămână de la infecţie, cu un maxim la 2-3 săptămâni. În absența complicaţiilor/reinfecţiei, titrul ASLO revine la normal după 6-12 luni.

Nivele crescute de ASLO indică o infecţie acută sau recentă. Răspunsul ASLO nu este prezent în toate cazurile, valoarea diagnostică a testului fiind scăzută.

Anticorpi anti streptodornaza (DNaza) B acţionează împotriva enzimei streptodornaza B produsă de streptococi. Prezenţa acestor anticorpi poate indică o infecţie streptococică acută sau în antecedente. Nivelul anticorpilor anti streptodornaza (DNaza) B creşte mai târziu în comparaţie cu titrul ASLO, dar poate fi detectat la un procent mai mare de pacienţi. Un rezultat negativ nu exclude posibilitatea unei infecții streptococice.

Managementul recăderilor infecţiei streptococice

Penicilinele G şi V sunt antibioticele de elecţie în infecţiile streptococice (atenţie la persoanele alergice!). Nu s-au semnalat tulpini rezistente la peniciline, dar tratamentul poate fi ineficient datorită inactivării medicamentului de către beta lactamazele produse de flora anaerobă orală. În cazul în care nu există o ameliorare a simptomatologiei după 48 de ore de la începerea antibioterapiei, se recomandă consultarea medicului. Dacă simptomatologia acută persistă, se repetă cultura din exsudatul faringian. Persistența în cultură a streptococului beta hemolitic de grup A impune schimbarea schemei de tratament. Se evaluează posibilitatea existenţei unor infecţii virale concomitente, precum şi complianța pacientului la tratament.

Starea de purtător sănătos

Purtătorii sănătoşi de streptococ au risc scăzut de a dezvolta complicaţii şi de a răspândi streptococul beta hemolitic de grup A (20 % din populaţia pediatrică este purtătoare sănătoasă).

Concluzii

Exsudatul faringian rămâne metoda standard de diagnostic pentru faringitele cu streptococ beta hemolitic de grup A. Sensibilitatea culturii din exsudatul faringian este de 90-95 %, în timp ce culturile fals negative sunt de doar 5-10 %.

Testarea antigenului streptococului beta hemolitic de grup A are utilitate scăzută în practica medicală; un test negativ nu exclude prezența streptococului şi necesită efectuarea culturii exsudatului faringian.

Majoritatea pacienţilor răspund la tratamentul antibiotic, cu eradicarea streptococului beta hemolitic de grup A din faringe.