Tusea convulsivă (pertussis): ce este și cum se tratează?

Tusea convulsivă este o boală infecțioasă, înalt contagioasă, determinată de speciile genului Bordetella, B. pertussis și B. parapertussis, agenți patogeni prin excelență pentru om, putând afecta toate vârstele.

Tusea convulsivă (pertussis) este o boală bacteriană extrem de infecțioasă care afectează plămânii și căile respiratorii. Este cunoscută și sub denumirea populară de tuse măgărească sau tusea de 100 de zile. Este cauzată de bacteria Bordetella pertussis care se găsește în gura, nasul și gâtul persoanei infectate. Tusea convulsivă este o boală transmisibilă prevenibilă prin vaccinare.

Boala are o incubație medie de 7-10 zile, cu limite între 5 si 21 zile. Transmiterea bacteriei apare în urma contactului apropiat, direct, cu o persoană infectată. Este înalt contagioasă, până la 90% din contacții familiali dezvoltând boala.

Este o boală endemo-epidemică, cu izbucniri epidemice relativ frecvente, cu rate înalte de morbiditate/mortalitate, în special la grupele de vârstă cu risc crescut (nou-născuţi, copii mici, vârstnici). Tusea convulsivă are o rată înaltă a complicațiilor, care afectează organele respiratorii și sistemul nervos, dificile în tratament.

Transmitere

Tusea convulsivă se răspândește prin picături de salivă atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește. Boala este extrem de contagioasă, în special în primele săptămâni de la apariția simptomelor. Persoanele infectate pot transmite bacteria altora, chiar înainte ca simptomele să devină evidente. O persoană care prezintă tuse convulsivă poate răspândi boala pe o perioadă de până la 3 săptămâni după apariţia tusei. Transmiterea bolii se poate face și indirect prin obiectele de uz recent contaminate.

Semne și simptome

Simptomele de pertussis apar de obicei în decurs de 7-10 zile de la expunerea la agentul infecțios, dar uneori pot trece și 6 săptămâni până la apariția lor. Pertussis poate provoca accese de tuse severe, vomismente și tulburări de somn. Se poate solda cu scădere în greutate, incontinență urinară, fracturi ale coastelor și leșin provocat de tusea violentă.

Boala cuprinde trei faze: stagiul cataral (similar celui dintr-o infecție virală a căilor respiratorii superioare), stagiul paroxistic („tuse măgărească“, accese de tuse, urmate de un efort inspirator puternic, însoțit sau nu de wheezing) și stadiul de convalescență.

1.Faza catarală (prima săptămână)

• Simptome asemănătoare răcelii comune: nas înfundat, strănut, febră ușoară și o tuse ușoară.
• În acest stadiu, boala este extrem de contagioasă și dificil de diferențiat de alte afecțiuni respiratorii.

2. Faza paroxistică (a doua și a treia săptămână)

• Crize de tuse severe și repetate, care se termină cu un sunet de horcăit la inspirație. Aceste episoade de tuse pot dura câteva săptămâni.
• Vărsături și epuizare după crizele de tuse.
• Această fază este cea mai periculoasă și solicitantă pentru organism, mai ales pentru copii.

3. Faza de convalescență (a patra săptămână și mai departe)

• Tusea începe să scadă în intensitate

Cele mai frecvente simptome: tuse cu o durată de cel puțin două săptămâni, accese paroxistice de tuse, inspir zgomotos și prelungit (“whooping”), voma post-tuse, secreții vâscoase, transpirații, oboseală cronică, episoade de apnee la copilul de sub 1 an, afectare variabilă a stării generale, modificări hematologice caracteristice.

Boala afectează copiii prea mici pentru a fi vaccinaţi, dar şi persoanele care nu mai sunt protejate de vaccin sau de imunitatea indusă prin boală (adolescenţi şi adulţi care au deja o perioadă prea mare de la ultima doză de vaccin sau de la boală).

Adulții, adolescenții sau copiii vaccinați pot prezenta simptome atipice. Simptomele sunt diferențiate în funcție de vârstă: în timp ce adolescenții și adulții prezintă, în general, forme clinice de boală medii, copiii mici neimunizați, cei mai vulnerabili, pot prezenta forme foarte severe cu rate foarte mari ale complicațiilor si deceselor.

Complicații

Tusea convulsivă poate provoca complicații grave, în special la sugari și copiii mici, care sunt cei mai vulnerabili. Aceste complicații includ:

• Sistemul respirator: pneumonie, emfizem pulmonar, emfizem mediastinal, cutanat, atelectezii pulmonare, bronşiectazii, pneumotorax spontan.
• Sistemul nervos: encefalopatii, encefalite prin mecanism mixt (alergic, hipoxic, toxic), pareze, paralizii ale nervilor cranieni (III), etc.
• Complicaţiile hemoragice: hemoragii conjunctivale, palpebrale, epistaxis.
• Complicaţiile mecanice: prolaps rectal, hernie ombilicală, rupturi diafragmale, ulceraţie a frenului lingual.
• Complicaţiile prin suprainfecţii bacteriene şi virale: bronhopneumonii, pneumonii, otite.
• Sechelele: bronşiectazii, emfizem pulmonar, bronşite şi pneumonii cronice, defecte psihice (neuroze, convulsii epileptiforme, dereglări de vorbire, deficienţa mintală, etc.)

Diagnostic

Diagnosticul precoce al tusei convulsive permite prevenirea răspândirii infecţiei şi, în cazuri grave, reducerea considerabilă a complicaţiilor şi a sechelelor.

Diagnosticul pozitiv al infecţiei cu Bordetella pertussis se stabileşte pe baza datelor epidemiologice, clinice şi examenelor de laborator. Diagnosticul diferenţial se va face cu gripa, paragripa, adenovirozele, infecţia cu RS-virus.

Tratament

Tratament specific eficient contra tusei convulsive nu există. Vaccinarea este o măsură înalt eficientă de prevenție a tusei convulsive, reduce răspândirea acestei maladii și numărul cazurilor de complicații grave.Iniţierea timpurie a tratamentului de urgenţă suprimă progresarea bolii şi previne consecinţele grave.

Tratamentul implică, de obicei, administrarea de antibiotice, care pot reduce severitatea bolii și preveni răspândirea infecției către alte persoane. Cu toate acestea, antibioticele sunt cel mai eficiente dacă sunt administrate în faza catarală. În cazurile severe, pacienții (în special sugarii) pot necesita spitalizare pentru a primi îngrijire suplimentară, inclusiv oxigenoterapie și suport pentru respirație.

Tratamentul tusei convulsive constă în:

• tratament simptomatic şi preventiv (izolare la domiciliu sau spitalizare, fluidifiante bronşice şi mucolitice, sedative ale tusei)
• antibioticoterapie (în principal macrolide)
• imunoprofilaxie prin vaccinare, conform planului naţional de imunizare.

Tratamentul nemedicamentos:

Măsuri generale:

• Acces la aer liber, cu temperatură şi umiditate rezonabilă.
• Eliberare a căilor respiratorii (drenaj postural, aspirarea secreţiilor).
• Dietă:
  • Alimentaţie corespunzătoare vârstei cu conținut bogat de vitamine, microelemente, alimente uşor digerabile, în mese mici şi repetate, asigurare a hidratării corespunzătoare (apă plată, sucuri, ceaiuri, etc.)
  • Aplicare frecventă la sân a sugarilor

Vaccinarea

Tusea convulsivă poate afecta persoane de orice vârstă, fiind foarte contagioasă, însă nou-născuții și copiii nevaccinați prezintă un risc major de a dezvolta complicații grave. Dobândirea anticorpilor antipertussis pe cale activă, naturală (post-infecție) sau artificială (post-vaccinare), nu conferă imunitate de lungă durată.

Vaccinul stimulează sistemul imunitar să producă un nivel ridicat de anticorpi împotriva bacteriilor specifice tusei convulsive. Este important ca femeile însărcinate să își facă vaccinul DTPa în al treilea trimestru de sarcină, astfel încât să-și formeze anticorpi și apoi să transmită această formă de protecție și fătului. Anticorpii ajută la protejarea nou-născuților imediat după naștere și până când vor fi suficient de mari pentru a li se administra propriul vaccin DTPa, la vârsta de două luni. Este cunoscut faptul că bebeluşii ai căror mame s-au vaccinat contra tusei convulsive în timpul sarcinii prezintă un risc mult mai redus de a contracta tusea convulsivă în primele luni de viaţă.

Vaccinarea se efectuează gratuit copiilor la medicul de familie. Vaccinarea primară antipertusis constă din 3 doze de vaccin combinat cu componentul pertusic celular sau acelular, la vârsta copilului de 2, 4, 6 luni și o revaccinare la 22-24 luni (sau peste 16-18 luni după vaccinarea primară). Vaccinul antipertusis poate fi administrat concomitent cu alte vaccinuri.

Recomandări pentru pacienți și familii

Izolare: Persoanele diagnosticate cu tuse convulsivă trebuie să evite contactul cu alții pentru a preveni răspândirea bacteriei.

Igienă: Spălarea frecventă a mâinilor și acoperirea gurii atunci când tușim sau strănutăm poate ajuta la limitarea răspândirii infecției.

Consult medical rapid: Dacă observați simptome de tuse convulsivă, în special la copii, adresați-vă medicului cât mai repede. Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât tratamentul poate fi mai eficient.

Concluzie

Tusea convulsivă este o boală respiratorie gravă care necesită atenție imediată și măsuri preventive adecvate. Prin vaccinare și igienă corectă, putem reduce semnificativ riscul de răspândire și complicații. Informați-vă și acționați rapid în caz de suspiciune, mai ales la copii mici și sugari.