Bordetella pertussis/parapertussis ADN
Generalități
Tusea convulsivă este o boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană, care are ca agent etiologic un bacil din genul Bordetella. Tusea convulsivă poate fi determinată atât de Bordetella pertussis cât şi de Bordetella parapertussis. Bordetella pertussis este implicată în majoritatea cazurilor de tuse convulsivă (peste 90 %). Are o importanţă mare la sugari, unde poate determină complicaţii severe. Denumirea populară este de "tuse măgărească".
Apare mai ales toamna şi iarna, transmiterea are loc prin intermediul picăturilor Flügge. Pe lângă simptomele generale de boală, caracteristice sunt accesele de tuse spasmodică şi durata lungă de evoluţie a infecţiei (câteva săptămâni) precum şi tabloul hematologic caracteristic.
Între complicaţiile posibile se numără apneea la copii şi pneumonia, care poate afecta şi adulţii.
Perioada de incubație
6 - 20 de zile (medie de 7 zile)
Evoluția bolii
- faza catarală
- stadiul convulsiv şi
- stadiul de convalescenţă
Faza catarală este imposibil de distins de infecţiile comune ale cailor respiratorii superioare şi se caracterizează prin congestie nazală, rinoree, strănut, lăcrimare, sufuziuni conjunctivale şi variabil febră. Tusea este la început uscată, apoi devine frecventă, spasmodică, cu accentuări nocturne.
Stadiul convulsiv este dominat de accesele de tuse specifice bolii, care pot varia între 10 şi 30 în decursul unei zile şi au o durată de maxim 2-4 minute. Tusea este urmată de cele mai multe ori de vărsătura. La copiii mai mici de 6 luni boala este mai gravă, nu prezintă accesele specifice de tuse, dar pot prezenta episoade de apnee prelungită, cianoză şi convulsii. Stadiul de convalescenţă se caracterizează prin rărirea acceselor de tuse cu scăderea lor în intensitate.
Cele mai frecvente complicaţii ale bolii apar la nivelul aparatului respirator şi includ: pneumonii, bronsiectazii, atelectazii, pleurezii, dar pot apărea şi manifestări neurologice (convulsii, encefalită, surditate), complicaţii mecanice (hernie inghinală, pneumotorax, prolaps rectal, emfizem mediastinal) sau hemoragice (melena, peteşii, hematoame epidurale, hemoragii subconjunctivale). Imunitatea apărută după boală este durabilă, rar poate surveni reîmbolnavirea, însă imunitatea după vaccinare este temporară (după 5-10 ani apare riscul de îmbolnăvire). Adulţii tineri şi adolescenţii prezintă forme uşoare, atipice de boală, cu manifestări nespecifice de infecţie de tract respirator.
PCR-ul prezintă sensibilitate optimă în primele 3 săptămâni de tuse, atunci când ADN-ul bacterian este încă prezentă în nazofaringe. După a patra săptămână de tuse, cantitatea de ADN bacterian scade rapid, ceea ce crește riscul obținerii unor rezultate fals negative.
Bibliografie
Metode și materiale folosite
- MetodaPolymerase Chain Reaction (PCR)
- Material uzualsecreție nazofaringiană - mediu de transport Amies lichid (ESwab), UTM sau VTM
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei7 zile la 2 - 8°C, > 7 zile la -20°C
- Cantitate minimă
- Frecvențazilnic
- Observații
Mod de recoltare:
- Recoltarea se face cu un tampon de uz general, de unică folosință pentru ambele fose nazale (tubul protector trebuie să conțină mediu de transport lichid).
- Se poziționează pacientul cu fața spre sursa de lumină și gâtul în ușoară extensie, cu ceafa sprijinită pentru imobilizarea capului.
- Se introduce tamponul pernazal, cu blândețe, de-a lungul planșeului nazal până atinge peretele posterior al nazofaringelui.
- Se lasă tamponul pe loc timp de câteva secunde, apoi se rotește ușor pentru a-l încărca cu exsudat.
- Se retrage ușor tamponul și se repetă recoltarea pentru cealaltă fosă nazală.
- Se introduce tamponul în tubul protector cu mediu de transport lichid pus la dispoziție de către laborator.
- Se notează pe tub numele, prenumele și analiza solicitată de pacient sau se lipește eticheta cod de bară.