Febra tifoidă: transmitere, simptome, diagnostic, tratament, vaccinare, măsuri de prevenție

Febra tifoidă este o boală infecţioasă severă, răspândită în toate ţările exotice cu climă caldă. Este o afecțiune acută ce apare în urma contactării bacteriilor Salmonella typhi sau Salmonella paratyphi, cea din urmă provocând forma severă a bolii. Agentul patogen se găsește în apa contaminată sau în hrană și se transmite prin consumul lichidelor si a alimentelor contaminate, ca apoi să se răspândească de la bolnavi către persoanele sănătoase.

Febra tifoida este caracteristică Mexicului, Americii de Sud, Indiei, Pakistanului sau Egiptului, epidemia fiind alimentată de condițiile insalubre de viață si nerespectarea normelor elementare de igienă.

Persoane care intenţionează să călătorească în zonele rurale din ţările tropicale trebuie să se vaccineze. Pentru a evita infectarea, este necesară respectarea regulilor esenţiale de igienă ( spălarea temeinică a fructelor şi legumelor întotdeauna înainte de consum, apă de băut numai din surse de încredere, etc).

Transmitere

Febra tifoidă are potențial de evoluție severă, ocazional amenințătoare de viață. Se transmite prin intermediul alimentelor si apei contaminate de fecale sau urina bolnavilor sau purtatorilor. Infecția se poate produce oriunde, dar mai ales în locurile/ţările în care igiena publică sau personală este deficitară. Transmiterea bolii se face prin: fecale, urină, secreții biliare, puroi. În cele mai multe cazuri, până la 75%), boala e contractată în timpul călătoriilor în străinătate.

Surse de infecție sunt: bolnavii de febră tifoidă, purtătorii de bacil tific asimptomatici, foști bolnavi purtătorii temporari (elimină bacilul timp de trei luni), foști bolnavi purtătorii cronici (elimină bacilul timp de câțiva ani). Bacteria Salmonella poate să supraviețuiască până la patru săptămâni în afara unei gazde.

Moduri de transmitere:

• prin contact cu mâinile murdare, cu obiecte contaminate cu secreţii, excreţii
• prin consum de apă contaminată sau alimente contaminate (lapte, legume, fructe nespălate, etc)
• prin transport pasiv de către vectori (muşte)
• aerogen, în spitale, prin antrenarea pulberilor ce conţin agenţii etiologici

Semne și simptome

Febra tifoidă este o afecțiune sistemică severă caracterizată prin febră și dureri abdominale produsă ca urmare a infecției diseminate cu S. typhi sau S. paratyphi. Chiar și după tratamentul cu antibiotice și dispariția simptomelor, unele persoane continuă să fie purtători ai bolii timp de mai mulți ani, putând infecta alte persoane. Astfel, un procent de până la 10% dintre pacienții cu febra tifoidă netratată excretă S. typhi în scaun o perioadă de maxim 3 luni, iar 1-4% dezvoltă starea de purtător cronic.

Febra tifoidă, boală contagioasă, mai este cunoscută sub denumiri ca febra gastrică, tifosul abdominal, febra infantilă remitantă, febra lentă, febra nervoasă sau febra pitogenică. Cele mai frecvente complicații sunt: delirul, perforația intestinală, hemoragie intestinală, hepatită toxică, encefalită și miocardită.

Principalele manifestări:

• stări de slăbiciune
• insomnii
• dureri de cap, dureri musculare
• tuse uscată
• febră, frisoane, transpirații abundente
• dureri abdominale
• lipsa apetitului
• diaree/constipație
• erupții pe torace si abdomen
• în cazuri grave, inflamația splinei
• delir
• eroziuni ale peretelui intestinal care produc hemoragii
• stare de imobilitate numită starea tifoidă

Diagnostic

Diagnosticul de febră tifoidă trebuie luat în considerare la orice persoană cu febră care a călătorit recent într-o regiune tropicală sau sub-tropicală. Criterii de laborator: - Izolarea Salmonella typhi sau paratyphi dintr-un produs biologic: sânge, materii fecale, urină, biopsii de măduvă osoasă, splină, articulaţii afectate, flegmoane metastatice.

• Hemocultură, coprocultură, reacția Widal (IgMși IgG pentru anti -genele H și O), alte teste serologice

Criterii epidemiologice: Cel puţin una din următoarele trei legături epidemiologice:

• Expunere la o sursă comună
• Transmitere de la om la om
• Expunere la alimente/apă de băut contaminate

Tratament

Izolarea în spital este obligatorie cu păstrarea repausului strict la pat şi dietă lichidă şi semisolidă, bogată în calorii. Depistarea purtătorilor sănătoşi (purtători ai bacilului care nu fac boala) trebuie, de asemenea, să fie practicată în anturajul bolnavului pentru a evita împrăştierea bolii.

Febra tifoidă se tratează prin administrarea antibioticelor specifice care omoară bacteria Salmonella. Fără tratament antibiotic, febra tifoidă evolueză timp de 4 săptămâni. Prevenirea febrei tifoide este posibilă prin vaccinare, recomandată în special persoanelor care călătoresc sau locuiesc în regiuni cu risc crescut de îmbolnăvire.

Vaccinul împotriva febrei tifoide

Există două vaccinuri aprobate pentru a preveni febra tifoidă: Ty21A vaccin oral, viu și vacinul poilzaharid tifoid injectabil. Ambele protejează între 50-80% . Vaccinarea este recomandată în special pentru persoanele care intenţionează să călătorească într-o ţară tropicală. Aceste vaccinuri se pot administra în spitale sau în unităţi sanitare de specialitate. Vaccinul tifoidic este recomandat pentru călătorii în afara granițelor: India, Pakistan Nepal, Bangladesh, Africa de Sud

Vaccinul tifoidic este utilizat pentru imunizarea activă împotriva febrei tifoide cauzată de Salmonella enterica serovar typhi (S. typhi) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 2 ani, în special la persoanele care călătoresc în zone endemice, populaţie care migrează, personal medical şi personal militar.

Vaccinul împotriva febrei tifoide conţine polizaharid capsular purificat de Salmonella typhi. Această vaccinare oferă protecție împotriva riscului de infecție cu Salmonella typhi dar nu și împotriva Salmonella paratyphi A sau B sau împotriva tipurilor non-tifoidiene de Salmonella. Se poate administra intramuscular adulţilor şi copiilor de peste 2 ani pentru a preveni febra tifoidă, pentru cei care călătoresc în zone endemice. Pentru prevenirea febrei tifoide se recomandă administrarea unei singure doze de vaccin polizaharid capsular purificat de Salmonella typhi, intramuscular, cu două-trei saptămâni înaintea plecării – răspunsul imun apare în 14-21 de zile înainte de expunere, iar revaccinarea se efectuează la un interval de trei ani, dacă riscul de expunere persistă.

Se poate administra odată cu alte vaccinuri, în locuri diferite. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt reprezentate de cefalee (16-20%) şi diferite reacţii locale (7%). Contraindicaţiile, precauţiile şi reacţiile adverse sunt aceleaşi ca la orice vaccin polizaharidic. Nu se recomandă administrarea vaccinului la sugari şi copiii cu vârsta