Virus West-Nile: ce este, cum se manifestă și care este tratamentul
Virusul West Nile este o afecțiune transmisă în principal de înțepătura de țânțari.Virusul a fost detectat pentru prima dată în 1937, în Uganda, în districtul West Nile, de unde și numele. După descoperirea sa în Uganda, virusul a traversat și în multe alte părți ale lumii. Cel mai probabil, răspândirea s-a produs datorită păsărilor migratoare și a tânțarilor.
În prezent, virusul afectează regiuni geografice precum America de Nord, Africa, Continentul Mijlociu, Asia Centrală și de Vest, Australia, dar și Europa.
Recent (iulie 2024), Ministerul Sănătăţii a informat publicul despre prezența unui caz diagnosticat cu infecţia cauzată de virusul West Nile și a atras atenția că nu este exclusă posibilitatea apariției de noi cazuri.
Cuprins articol
Care este perioada de incubație?
Perioada de incubație pentru virusul West Nile la oameni se întinde în medie de la 2 la 6 zile, dar se poate extinde și până la 14 zile, în special în cazul persoanelor cu imunitate scăzută.
Majoritatea persoanelor infectate rămân asimptomatice, aproximativ 20% dezvoltă simptome minore, și mai puțin de 1% sunt afectațo de complicații neurologice severe.
Cum se manifestă boala West Nile?
Frecvent, boala este asimptomatică, în 15 – 20% dintre cazuri sunt raportate simptome similare unei gripe uşoare (febră, cefalee, mialgii, stare de rău, anorexie, greţuri, vărsături). Uneori pacienţii pot prezenta fenomene eruptive: eritem maculopapular care afectează gâtul, trunchiul, membrele inferioare sau superioare.
Într-un număr redus de cazuri (1%) pot să apară simptome neurologice (febră crescută, cefalee severă, rigiditate cervicală, convulsii, dezorientare etc.). Aceste cazuri se pot clasifica în 3 categorii: meningita West-Nile, encefalita West-Nile şi paralizie flască.
Care sunt factorii de risc?
Vârsta înaintată este cel mai important factor de risc pentru formele severe de boală neurologică după infecţie, riscul creşte semnificativ în rândul persoanelor peste 50 de ani. Comparativ cu adulţii, copii infectaţi cu virus West Nile au durata spitalizării mai scurtă, mai puţine simptome neurologice şi o mai bună revenire după boală, iar mortalitatea este mai mică.
Care este tratamentul pentru virusul West Nile?
Nu există un tratament specific pentru virusul West Nile. Gestionarea afecțiunii cauzate de acesta se concentrează pe îmbunătățirea simptomelor alstfel:
- Asigurarea unei hidratări corespunzătoare: în cazul în care pacienții experimentează stări de vomă sau diaree, hidratarea este extrem de importantă.
- Gestionarea durerii: în special pentru acei pacienți care suferă de dureri de cap severe.
- Monitorizare constantă: pacienții care indică simptome cu specific neurologic, precum encefalită sau meningită, vor fi monitorizați constant pentru a preveni complicațiile. Unii dintre aceștia este posibil să aibă nevoie de ventilație mecanică dacă experimentează simptome ce le restricționează respirația.
- Tratament pentru simptomele specifice: spre exemplu, unor pacienți le pot fi administrate medicamente pentru greață.
În cazurile severe, spitalizarea este necesară.
Cum se poate preveni infectarea?
Pentru a preveni infecția și transmiterea virusului West Nile, poți lua o serie de măsuri de prevenție menite să te apere de mușcăturile de țânțari.
- Utilizează spray pentru insecte: aplică soluții anti-țânțari atunci când te afli afară sau foloșește brățări menite să alunge insectele.
- Poartă haine lungi: atunci când temperatura o permite, acoperă-ți mâinile și picioarele; evită culorile închise, deoarce țânțarii sunt atrași de acestea.
- Evită intervalele orare în care țânțarii sunt cei mai activi: la răsărit și apus, limitează timpul petrecut afară.
- Elimină sursele de apă stătută: țânțarii folosesc aceste surse de apă pentru a se înmulți; verifică potențialele surse care ar putea avea apă stătută: ghivece, bolurile de apă ale animalelor de companie, scurgerile de apă etc.
- Utilizați plase de țânțari: în mod ideal, ferestrele și ușile ar trebui să aibă plase de insecte pentru a ține țânțarii afară din locuințe.
- Raportați păsările găsite moarte: acestea pot fi purtătoare ale virusului West Nile.
Analize medicale de laborator recomandate
Anticorpi anti virus West Nile IgM- sunt detectabili la 3 – 8 zile de la debutul simptomelor şi persistă 30 până la 90 de zile (în anumite cazuri pot fi detectabili perioade şi mai lungi). Astfel, prezența anticorpilor IgM pot sugera o infecție în antecedente. Absenţa anticorpilor IgM după 8 zile de la debutul bolii, nu exclude infecţia cu virusul West-Nile, se recomandă astfel repetarea recoltării.
- sunt detectabli imediat după pozitivarea anticorpilor IgM şi persistă timp de mulţi ani. Astfel prezența anticorpilor IgG sugerează o infecţie în antecedente.
- detectarea ARN-ului viral confirmă infecția