Herpesul oral: transmitere, diagnostic, prevenire

Herpex Simplex (HSV) reprezintă o erupție veziculoeritemoasă grupată în buchet, cu caracter recidivant de cele mai multe ori. Infecția este determinată de Herpesvirus Hominis, acesta fiind de două tipuri: HSV 1 este cauza principală a infecțiilor faciale, în vreme ce HSV 2 este cauza infecțiilor genitale și perigenitale. Este foarte posibil ca o persoană să fie infectată cu virusul HSV, fără a prezenta simptome.

Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. HSV este răspandit ubicuitar, majoritatea populatiei (>80%) prezintă anticorpi anti-HSV ceea ce indică o expunere foarte frecventă la acest virus. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate (cel mai adesea prin salivă și secreții genitale). De asemenea mamele cu leziuni active în cursul travaliului pot transmite infecția non-născutului

Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital şi herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi, virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Deşi HSV 1 şi HSV 2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului există adesea o suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri. Infecţiile primare HSV 1 sunt dobândite predominant în copilărie, după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă. Gingivostomatita și faringita sunt cele mai frecvente manifestări clinice ale infecției primare HSV 1.

Persoanele infectate cu HSV 1 dezvoltă cel puţin un episod recurent în decurs de 1 an de la infecţia primară. Deși nu există tratament pentru înlăturarea virusului herpetic din organism, leziunea poate fi ameliorată cu medicamente.

Transmitere

Când HSV este prezent pe suprafața pielii unei persoane infectate, acesta poate fi transmis cuiva cu ușurință prin intermediul contactului direct cu pielea de la nivelul gurii, anusului și organelor genitale. Virusul se poate răspândi și la o altă persoană prin contactul direct cu alte zone ale pielii, precum și la nivel ocular. Începând din momentul în care persoana primește virusul (infecție primară), acesta rămâne în corp toată viața.

Simptome

Herpesul este o infecție cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome luni sau ani după ce s-au infectat. Cei care au simptome în perioada inițială le vor observa, de obicei, la aproximativ 4 zile de la expunere (intervalul mediu este de 2-12 zile). Cei cu HSV prezintă infecții herpetice recurente. Atunci când o persoană este infectată prima dată, recurențele tind să se întâmple mai frecvent. Cu timpul, însă, perioadele de remisiune se prelungesc și fiecare apariție tinde să devină mai puțin severă.

HSV 1 se remarcă prin prezența de vezicule grupate în buchet, umplute cu lichid, situate la marginea gurii sau în jurul buzelor. Leziunile sunt reprezentate de vezicule dureroase şi pruriginoase pline cu un lichid incolor. În aceste zone apare senzația de mâncărime, furnicatură sau usturime. În funcție de persoană pot apărea febra, inflamarea ganglionilor limfatici din gât, durerea în gât.

Se pot forma blistere sau erupții pe gingii, buze, gură, în gât.

Blisterele pot fi:

• blistere roșii care se rup și se scurg; • blistere mici umplute cu lichid ușor gălbui; • mai multe blistere mici se pot uni și pot forma un blister mare.

Factori declanșatori

Principala cauză pentru apariția herpesului bucal este slăbirea sistemului imunitar, moment în care virusul, aflat permanent în organism, iese din starea latentă și recidivează.

Cauze secundare:

• Expunere prelungită la soare • Radiațiile ultraviolete • Temperaturi scăzute • Răceală și gripă • Febră • Stres • Dereglări hormonale • Sarcină • Menstruație • Interventii chirurgicale • Alimente care pot provoca alergii • Consumul excesiv de alcool • Extracții dentare • Proceduri de înfrumusețare facială

Diagnostic

De cele mai multe ori, leziunile herpetice sunt recunoscute prin aspect. Se pot recomanda recoltarea lichidului din vezicule și o cultură virală. Testele de sânge pot depista anticorpii anti HSV 1 sau HSV 2.

Tratament

Nu există tratament pentru virus! Tratamentul se concentrează pe reducerea simptomelor și limitarea focarelor. Este posibil ca plăgile să dispară fără tratament! Vitamina C, gargara cu bicarbonat de sodiu, suplimentele cu lizină, apa de gură cu proprietăți analgezice și/sau antibiotice, cremă/unguent cu oxid de zinc: sunt câteva exemple de tratamente complementare ce pot oferi o ameliorare a simptomelor în timpul recidivelor herpetice.

Tratamentul depinde de simptome, vârstă și sănătatea generală și poate include:

• menținerea zonei infectate curate și uscate;
• tratament cu antibiotice pentru infecții bacteriene secundare;
• creme antivirale topice;
• medicamente antivirale orale

Tipul medicamentului, doza și frecvența administrării sunt stabilite individualizat de către doctorul dermatolog.

Prevenire

Adoptarea unei igiene riguroase și limitarea contactului cu persoanele infectate contribuie la prevenirea răspândirii virusului. Igiena mâinilor, a pielii și a unghiilor este extrem de importantă.

• Evitarea sărutului și activitățile sexuale
• Igiena cavității bucale
• Comprese cu apă rece sau apă termală pe locul inflamat
• Balsam de buze cu filtru UV
• Stimularea imunității (alimentație sănătoasă, odihnă, vitamina C, vitamina B, fier)
• Evitarea atingerii leziunilor herpetice ale unei persoane.