Bruceloza (Febra de Malta): mod de transmitere, simptome, diagnostic, tratament, profilaxie

Bruceloza este o boală zooantroponoză, care se caracterizează clinic prin febră intermitentă, afectarea sistemelor locomotor, nervos, cardiovascular, urinar etc., cu evoluare frecventă în forme cronice. Este o boală infecţioasă de care oamenii se infectează de la animalele bolnave. Principalul factor de transmitere a maladii este consumul de lapte nefiert sau de produse lactate provenind de la vaci, oi sau capre bolnave de bruceloză.

Bruceloza (numită şi febra ondulantă sau febra de Malta) debutează cu stadiul acut bacteriemic, urmat de stadiul cronic, care poate dura mai mulţi ani şi poate implica mai multe ţesuturi. Infecţiile produse de Brucella sunt larg răspândite pe glob.

Bruceloza a fost descrisă pentru prima dată în 1861 în Malta, de unde şi o denumire a ei – febra maltică. În 1886, agentul patogen al acestei febre a fost descoperit de Bruce, de unde şi denumirea acestui agent, Brucela, şi a bolii – bruceloza.

Denumire zoonoză: Bruceloză

Alte demuniri ale afecțiunii: Febră ondulatorie, Febră de Malta, Febra Mediteraneană, Febră de Gibraltar, Boala Bang

Agent etiologic: Brucella spp.

Rezervor animal: Bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline

Cale de transmitere: Aerogenă, contact direct, ingestia de lapte sau brânză contaminată

Brucella

Brucella este un parazit intracelular. Pătrunde în celulele sistemului reticuloendotelial, eludând astfel răspunsul imun umoral al gazdei. Brucella face parte din familia Brucellaceae. Genul Brucella cuprinde 6 specii, dintre care numai 4 sunt patogene pentru om: B. abortus (cu opt biotipuri), B. melitensis (cu trei biotipuri), B. suis (cu patru biotipuri) şi B. canis. Celelalte specii sunt întâlnite doar la animale. Din punct de vedere morfologic, brucelele sunt cocobacili gram negativi, mici, imobili, aerobi, nu fermentează carbohidraţii, sunt relativ inactivi metabolic. Speciile patogene pentru om sunt catalazo-pozitive, oxidazopozitive, reduc nitraţii şi au activitate ureazică variabilă. Sunt relativ sensibile la căldură şi aciditate

Căile cele mai frecvente de infecţie sunt: digestivă (prin ingestia de lapte contaminat) şi tegumentară (contact cu ţesuturi animale infectate). Bacteria progresează de la poarta de intrare, la ganglionii limfatici regionali, apoi în ductul toracic şi în torentul sangvin. Brucelele se localizează în ţesuturile sistemului reticuloendotelial (splină, ficat, măduvă osoasă, noduli limfatici şi rinichi). A fost observată formarea de granuloame în ficat, splină şi măduvă osoasă. Osteomielita, meningita şi colecistita pot apare ocazional.

Epidemiologie

Infecţiile produse de Brucella cauzează boli uşoare sau asimptomatice la gazda naturală:** B. abortus la vite, B. melitensis la capre şi oi, B. suis la porci, B. canis la câini şi vulpi**. La toate aceste animale brucelele sunt responsabile de producerea sterilităţii sau avorturilor. Transmiterea la om se face prin contact direct cu animalele infectate sau produsele animaliere (laptele şi urina conţin microorganismul contaminant). B. abortus şi B. canis produc boli cu gravitate medie, cu rare complicaţii supurative. B. suis determină leziuni distructive şi evoluţie prelungită, dar cel mai frecvent implicată în etiologia brucelozei este B. melitensis.

Bruceloza este o zoonoză, având la om caracter de boală profesională. Zoonozele sunt boli și infecții transmise în mod natural între animale vertebrate și om.

Este mai frecvent întâlnită la veterinari, muncitorii din abatoare, fermieri. Se poate transmite şi prin consumul de lapte nepasteurizat sau de brânzeturi. Personalul din laboratoare se poate infecta fie prin contact direct, fie prin inhalarea bacteriei.

Simptome

Perioada de incubaţie este de 1-6 săptămâni. Debutul este insidios cu febră, astenie, transpiraţii. Febra creşte după amiaza şi scade în timpul nopţii. Ea prezintă fluctuaţii mari, iar în formele cronice poate persista luni sau ani de zile. Din acest motiv, bruceloza este denumită şi „febra ondulantă”. Pot fi prezente şi simptome gastrointestinale şi nervoase. Nodulii limfatici se măresc, splina devine palpabilă. Uneori apare icterul ca urmare a hepatitei brucelozice. Durerile profunde şi limitarea mişcărilor sunt cauzate de osteomielită.

Aceste simptome de bruceloză generalizată cedează în câteva săptămâni sau luni, deşi leziunile localizate pot persista. După stadiul iniţial de infecţie, poate urma stadiul cronic, cu astenie, subfebrilităţi, nervozitate şi alte semne nespecifice. În acest stadiu brucelele nu mai pot fi izolate în culturi, dar în ser persistă titrurile crescute de anticorpi antiBrucella.

Diagnostic

Diagnostic serologic: Este de elecţie. Anticorpii sunt detectaţi la toţi pacienţii infectaţi. Iniţial apar anticorpi IgM, apoi IgG şi IgA. Anticorpii pot persista timp îndelungat în ser, mai multe luni sau chiar ani. Pentru evidenţierea unei infecţii recente, însă, este necesară o creştere semnificativă a titrului acestora (de peste 100 UI, sau de 4 ori valoarea titrului din serul de debut).

Anticorpi anti Brucella spp. IgM Anticorpi anti Brucella spp. IgG

Alte analize

Tratament

Scopul terapiei medicale în cazul brucelozei este de a controla simptomele cât mai repede posibil pentru a preveni complicațiile și recăderile. Tratamentul brucelozei constă în antibioterapie timp de 6 săptămâni. În funcție de simptomatologie, se recurge la medicație antipiretică sau analgezică.

Prognosticul infecției este favorabil sub terapie antibiotică.

Profilaxie

Controlul bolii se realizează prin:

• depistarea şi eliminarea animalelor infectate
• prin vaccinarea animalelor sănătoase
• purtarea echipamentului de protecţie de către muncitorii din abatoare
• igiena riguroasă
• evitarea consumului de produse nepasteurizate
• vaccinarea indivizilor expuşi riscului de infecţie
• sensibilizarea publicului și educația