Ce este febra galbenă și cum poate fi prevenită?

Febra galbenă: transmitere, simptome, diagnostic, tratament, vaccin, măsuri de prevenție

Febra galbenă este o boală acută virală hemoragică prezentă în regiunile tropicale din Africa și America răspândită prin înțepătura de țânțar, speciile Aedes sau Haemagogus spp. Agentul patogen este un arbovirus, din genul Flavivirus, înrudit cu virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis și virusul encefalitei japoneze. Numele de „galben” provine de la posibilul icter cutanat a celor infectați.

Virusul provoacă degenerarea țesuturilor hepatic și renal, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) avertizează ca la 50% dintre pacienții cu febră galbenă care nu primesc tratament survine decesul.

Boala nu se transmite prin contactul direct cu o persoană infectată. Este o boală ce poate fi prevenită prin vaccinare. Pentru a intra în ţările din zonele geografice cu risc (regiunile tropicale ale Africii și regiunile nordice America de Sud), vaccinarea este obligatorie, iar la punctele de frontieră trebuie prezentat certificatul de vaccinare obţinut de la medicul specialist din ţară.

Vaccinul poate fi procurat în România contracost. Prima doză a vaccinului trebuie administrată cu cel puţin 10 zile înainte de a fi necesară protecţia la febră galbenă. Aceasta deoarece durează 10 zile până când prima doză de vaccin are efect şi oferă o bună protecţie împotriva virusului de febră galbenă. Protecţia oferită de această doză se preconizează că va dura cel puțin 10 ani și poate dura întreaga viață. O doză de rapel (0,5 mililitri) poate fi necesară: - dacă s-a avut un răspuns insuficient la prima doză, - sau după cel puțin 10 ani dacă este cerută ca o condiție pentru intrarea în anumite țări.

Călătorii în zonele cu risc de febră galbenă ar trebui, de asemenea, să prevină înţepăturile de ţânţari, prin folosirea insecticidelor, prin purtarea cămăşilor cu mâneci lungi şi a pantalonilor lungi, atunci când se află în aer liber şi prin dormitul într-o cameră cu aer condiţionat.

Transmitere

Principalele rezervoare de virus sunt primatele nonumane (maimuțele) și oamenii infectați (om infectat-țănțar- om sănătos). Expansiunea febrei galbene este direct legată de înmulțirea tânțarilor-vector (încălzirea globală) și adaptarea acestora la mediile urbane. Existența unei igiene precare precum si insuficiența programelor de vaccinare duc de asemenea la proliferarea bolii.

Febra galbenă are 3 faze:

  • de incubație, în primele 3-6 zile când evoluează asimptomatic
  • acută, simptomele în această fază care durează câteva zile
  • faza toxică - conduce la deces

Semne și simptome

Primul simptom care apare este febra mare ce se instalează brusc, urmată de dureri abdominale și musculare. Specialiștii precizează că febra galbena, în faza inițială a bolii, este greu de diagnosticat, și poate fi confundata cu malaria, hepatita virală, febra hemoragică. În cazurile grave, se produc probleme cardiace, hepatice și renale, hemoragii, ajungând până la deces.

Febra galbenă poate să provoace:

  • Febră și stare generală de rău, asemănătoare cu cea provocată de gripă
  • Frisoane, cefalee, dureri de spate și membre
  • Icter (îngălbenirea pielii sau a ochilor)
  • Constipație, diureză diminuată
  • Vomismente cu sânge
  • Sângerări la nivelul gurii, nasului, ochilor sau stomacului
  • Insuficiența ficatului, a rinichilor, a aparatului respirator și a altor organe
  • Comă și deces

Diagnostic

Diagnosticarea nu poate fi pusă doar prin simptomatologia pacientului deoarece poate fi confundată cu alte boli precum: malaria, febra tifoidă, hepatita virală, leptospiroza, febra Dengue. Diagnosticul specific al febrei galbene se poate face în general prin evidenţierea IgM sau a unei creşteri în dinamică de minim 4 ori a anticorpilor specifici IgG. Există de asemenea teste de amplificare ale materialului genetic (PCR) care sunt însă disponibile doar în centre specializate.

Criterii de laborator: Cel puţin unul din următoarele cinci:

  • Izolarea virusului febrei galbene dintr-un produs biologic
  • Detectarea acidului nucleic al virusului febrei galbene
  • Detectarea antigenului febrei galbene
  • Detectarea anticorpilor specifici
  • Demonstrarea leziunilor tipice hepatice, hispopatologice, postmortem

Rezultatele de laborator trebuie să fie interpretate în funcţie de statusul vaccinal (pentru flavivirus).

Criterii epidemiologice: istoric de călătorie în ultima săptămână într-o regiune unde febra galbenă este cunoscută sau presupusă că există. Tratament

Nu există tratament specific pentru febra galbenă. Tratamentul de susținere al febrei galbene presupune administrarea de fluide și oxigen, menținerea tensiunii sangvine în limitele normale, transfuzii de sânge, dializă în cazul insuficienței renale și alte proceduri după caz. Antibioticele pot fi folosite dacă sunt asociate și infecții bacteriene.

Singurul tratament existent este sub forma preventivă: vaccinul împotriva febrei galbene.

Vaccinul împotriva febrei galbene

Organizația Mondială a Sănătătii recomandă vaccinarea împotrivă febrei galbene pentru persoanele care călătoresc în zonele identificate la risc de transmitere a febrei galbene.

Vaccinul împotriva febrei galbene conţine virus viu atenuat şi se poate administra intramuscular sau subcutanat adulţilor şi copiilor de peste 9 luni, pentru a preveni febra galbenă pentru cei care călătoresc în zone endemice, mai ales în sudul şi estul Braziliei, după epidemia din 2018. De asemenea, se semnalează o epidemie de febră galbenă în Nigeria, cu debutul în 2017. Se recomandă administrarea unei singure doze de vaccin împotriva febrei galbene, intramuscular sau subcutanat, cu cel puţin 10 zile înainte de expunere – răspunsul imun apare în 10 zile. Vaccinarea este recomandată sugarilor mai mari de 9 luni, copiilor şi adulţilor până la 59 de ani. Revaccinarea era recomandată după 10 ani, dacă riscul de expunere persistă.

Vaccinul poate fi administrat în acelaşi timp cu vaccinul contra rujeolei sau cu vaccinul contra febrei tifoidei (cele care conţin polizaharidă capsulară Vi) şi/sau împotriva hepatitei A. Contraindicaţiile, precauţiile şi reacţiile adverse sunt aceleaşi ca la orice vaccin viu atenuat. Este contraindicată donarea de sânge timp de 14 zile după administrarea vaccinului. Adulţii cu vârsta de 60 de ani şi peste, femeile gravide sau care alăptează, sugarii sub 9 luni sunt sfătuiţi să evite călătoria într-o zonă cu risc de îmbolnăvire de febră galbenă.

Vaccinul este administrat unor persoane din grupurile de risc:

  • călătoresc, trec sau trăiesc într-o zonă în care apare febra galbenă,
  • călătoresc într-o ţară care necesită un Certificat Internaţional de Vaccinare la intrare (aceasta poate depinde şi de ţările anterior vizitate în cadrul aceleiaşi călătorii),
  • pot manipula materiale infecţioase, cum ar fi angajaţii laboratoarelor.

Contraindicații:

  • Alergia la componentele vaccinului
  • Copii în vârstă de sub 6 ani cu infecție HIV simptomatică
  • Imunodeficiențe primare
  • Neoplasme
  • Transplant
  • Terapie imunosupresoare și imunomodulatoare

Pentru a preveni epidemiilor este nevoie de o acoperire a populației de cel puțin 60-80%. Procentul persoanelor vaccinate împotriva febrei galbene rămâne redus în multe zone din Africa, chiar dacă vaccinul este în proporţie de aproape 100% eficient şi relativ ieftin.

Alte măsuri de prevenție

  • Vaccinarea împotrivă febrei galbene cu cel puțin 10 zile înainte de călătorie: o singura doza de vaccin împotrivă febrei galbene este suficienta să asigure imunitate susținută și protecție de-a lungul întregii vieți împotrivă febrei galbene
  • Adoptarea de măsuri de protecție împotrivă înțepăturilor de țânțari, atât în locuință cât și în afara locuinței, în special intre răsărit și apus când țânțarii sunt cei mai activi. Măsurile includ utilizarea de substanțe repelente în acord cu instrucțiunile de pe eticheta, purtarea de îmbrăcăminte de preferință deschisă la culoare, care acoperă corpul cât mai mult (pantaloni lungi, cămăși/ bluze cu mânecă lungă),dormitul în încăperi care au plase la ferestre/ aer condiționat precum și utilizarea de plase de țânțari în jurul patului atât în timpul zilei cât și noaptea
  • Consultarea serviciilor medicale dacă apar semne de îmbolnăvire în timpul șederii în zonele de risc pentru febră galbenă sau la scurt timp după întoarcerea din astfel de zone
  • Riscul de infectare în orașe poate scădea prin eliminarea locurilor unde se formează larvele, acestea căutând un mediu prielnic precum: zone de gunoi, bălți statute, pneuri abandonate, etc.
Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 03/02/2021.
Ultima actualizare 03/02/2021.
Articole similare
Malaria - Cauze, simptome, diagnostic
Malaria - Cauze, simptome, diagnostic
Malaria – ce este, cum se manifestă, prevenție

Ce este malaria? Malaria este o boală infecţioasă frecvent întâlnită în multe zone tropicale şi subtropicale și constituie o problemă prioritară de s... Citește mai departe
Virus West-Nile - Analize medicale, generalități
Virus West-Nile - Analize medicale, generalități
Virus West-Nile - Analize medicale, generalități

Generalități Această afecţiune este determinată de virusul West Nile. Principala cale de transmitere a acestei infecţii la om este prin înţepătură ... Citește mai departe
Febra tifoidă: simptome și tratament
Febra tifoidă: simptome și tratament
Febra tifoidă: transmitere, simptome, diagnostic, tratament, vaccinare, măsuri de prevenție

Febra tifoidă este o boală infecţioasă severă, răspândită în toate ţările exotice cu climă caldă. Este o a... Citește mai departe