Analize medicale de laborator recomandate în tulburările gastrointestinale din materiile fecale

Panel bacterii enteropatogene

Microorganismele care determină afecțiuni gastrointestinale reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la nivel mondial.

Infecțiile enterice se transmit prin intermediul apei, alimentelor contaminate sau prin contactul cu vomă sau materii fecale. Agenții cauzatori pot determina o simptomatologie ușor diferită (dureri sau crampe abdominale, scăderea poftei de mâncare, greață etc.), dar diareea este prezentă în toate cazurile . Diareea persistentă afectează funcția intestinală, cu posibilitatea apariției malnutriției și retardului de creștere la copii.

Identificarea agenților infecțioși se poate realiza ușor prin cultură, dar această metodă este laborioasă și de durată. Pentru stabilirea diagnosticului, pot fi necesare mai multe zile, cu creșterea riscului pentru pacienții cu o infecție netratată, care, la rândul ei, poate fi răspândită. Durata testului panel bacterii enteropatogene este de 3 ore (spre deosebire de cultură, care poate dura până la 48 – 96 de ore), cu detectarea simultană a bacteriilor responsabile pentru gastroenterită:

  • ADN Salmonella spp.
  • ADN Campylobacter spp. (jejuni și coli)
  • ADN Shigella spp./E.coli enteroinvaziv (EIEC)
  • genele toxinelor Shiga 1 și 2 (stx1/stx2)

Panel bacterii enteropatogene este un test calitativ de biologie moleculară, efectuat prin metoda Real-Time PCR, din materii fecale de consistență moale, recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau în mediul Cary-Blair, la pacienţii cu suspiciune de gastroenterită.

Microbiom

Fiecare persoană prezintă un microbiom unic, asemănător amprentei digitale. La nivel intestinal se regăsesc 10 miliarde de bacterii (de 10 ori mai multe ca şi celule decât celulele corpului uman), aceste bacterii conţin peste 3 milioane de gene, de 150 de ori mai multe gene decât genomul uman (ADN); greutatea lor poate depăşi 2 kg.

Microbiomul este determinat de varietatea genelor microorganismelor pe care le cuprinde. În general, o diversitate mare a microbiotei reprezintă indicatorul unei flore intestinale sănătoase. Scăderea diversităţii fiziologice poate fi manifestarea unei disbioze, frecvent asociată cu creşterea speciilor bacteriene potenţial patogene.

Obiceiurile alimentare influenţează flora intestinală, cu favorizarea dezvoltării anumitor specii bacteriene. Microbiomul intestinal uman este împărţit în trei enterotipuri care corespund bacteriilor dominante. Indiferent de naţionalitate, sex, vârstă şi greutate corporală, există o corelaţie între germenii care domină din punct de vedere cantitativ şi restul conţinutului microbiomului.

Determinarea microbiomului se efectuează prin metoda Next Generation Sequencing (NGS), care permite identificarea speciilor bacteriene de la nivel intestinal.

Disbioza

Analiza florei intestinale este indicată în afecțiuni digestive, infecții intestinale (boli inflamatorii intestinale, diverticuloză), boli imunologice (neurodermită, alergii), după administrarea unui tratament antibiotic.

Se determină cantitativ următoarele microorganisme: Escherichia coli, Escherichia coli-Varianten, Proteus spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp., Serratia spp., Morganella morganii, Citrobacter spp., Pseudomonas spp., Enterococcus spp., S. aureus, Bacteroides spp., Bifidobacterium spp., Lactobacillus spp., Clostridium spp., Clostridium difficile, Candida albicans, Candida nonalbicans, Geotrichum spp.

Această analiză se realizează prin diluții seriale, pe medii selective. Coloniile bacteriene sunt identificate cu ajutorul analizorului MALDI-TOF. În cazul unui rezultat pozitiv de clostridium difficile, se realizează toxina.

Examen coproparazitologic

Examinarea directă a materiilor fecale în scopul detectării paraziţilor cu localizare intestinală.

Testul, obligatoriu în toate bolile intestinale, nu necesită nici o pregătire prealabilă. Se prelevează mici cantităţi de materii fecale din diferite porţiuni ale scaunului într-un coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi. Recipientul va fi închis etanş (se evită vărsarea conţinutului, se păstrează umiditatea probei). În momentul prelevării se va evita contaminarea cu apă şi urină.

Rezultatul testului poate fi negativ, dacă recoltarea a fost făcută în cursul unei faze coprologice în care nu a avut loc eliminarea diferitelor forme de paraziţi, de aceea, în cazul în care există un tablou clinic sugestiv, se recomandă repetarea analizei săptămânal, timp de 3 săptămâni.

Hemoragii oculte

Testul este folosit pentru depistarea hemoragiilor digestive (cancer colorectal, polipi de natură benignă, ulcer gastric sau duodenal). Polipii colorectali pot să nu sângereze în fazele iniţiale, de aceea este recomandat controlul periodic al persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani.

Datorită distribuției neomogene a sângelui în materiile fecale şi pentru a creşte probabilitatea detectării sângerărilor intermitente ale polipilor, se recomandă prelevarea din 3 locuri diferite ale bolului fecal.

Complex Hemoglobină-Haptoglobină

Analiză medicală mai sensibilă pentru determinarea hemoragiilor oculte, complexul hemoglobină-haptoglobină fiind mai stabil decât hemoglobina în tractul gastrointestinal, poate crește rata de depistare a carcinomului colorectal.

Rotavirus (coproantigen)

Testul determină antigenul de Rotavirus în materiile fecale. Rotavirusurile sunt cei mai importanţi agenţi etiologici ai gastroenteritelor non-bacteriene la copiii între 6 luni şi 3 ani, dar pot afecta atât adulţii, cât şi copiii mai mari. În grupurile cu risc (copii, pacienţi în vârstă sau imunodeprimați), infecţia poate duce la deces.

Adenovirus (coproantigen)

Anumite tipuri de adenovirus pot cauza tulburări gastrointestinale. La copiii cu gastroenterită acută, adenovirusurile au fost detectate într-un procent de 4 - 14% din probele examinate.

Norovirus (coproantigen)

Norovirusurile, cauza majoră a gastroenteritelor, se transmit interuman, prin intermediul apei sau alimentelor contaminate. Frecvent pot determina epidemii în aziluri, spitale, creşe, penitenciare şi vase de croazieră. Se recomandă efectuarea prelevării în cel mai scurt timp de la apariția simptomelor (diaree, vomă), eliminarea virală maximă fiind la 1-3 zile de la debut.

Antigen Giardia lamblia (coproantigen)

Giardia lamblia - parazit intestinal a cărui transmitere se realizează prin intermediul chisturilor infecţioase. Infecţia apare după ingerarea chisturilor cu apă sau alimente contaminate. În condiţiile unei igiene inadecvate, infecţia se transmite pe cale fecal-orală de la o persoană la alta, poate fi asimptomatică sau se poate manifesta prin diaree acută /cronică. Perioada de incubaţie este între 3 – 42 de zile.

Antigen Cryptosporidium parvum (coproantigen)

Cryptosporidium parvum este un parazit comun la animale, fiind un important organism patogen la animalele domestice, în special la viței. Infecţia la oameni este întâlnită mai frecvent decât în trecut, boala manifestându-se la pacienţii imunocompetenți prin gastroenterită cu evoluţie autolimitată. La pacienţii imunodeprimați, simptomele sunt mai severe. Transmiterea se realizează interuman și prin consum de apă contaminată. Pacienţii cu risc crescut sunt: copiii din grădiniţe, homosexualii, persoanele imunodeprimate.

Antigen Entamoeba histolytica (coproantigen)

Entamoeba histolytica este o amoebă intestinală patogenă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale. Infecţia este cauzată de ingestia chisturilor de Entamoeba. În intestinul subţire, aceste chisturi se dezvoltă în trofozoizi care se multiplică şi se diferenţiază predominant în intestinul gros. Simptomele clinice în cazul amoebiazei intestinale acute sunt: crampe abdominale cu greţuri şi diaree hemoragică. Faza acută poate deveni cronică cu diaree ocazională care alternează cu constipaţie, dureri abdominale, greţuri şi vărsături.

Clostridium difficile - GDH, Clostridium difficile toxina A și B

Clostridium difficile, bacil gram-pozitiv, sporulat, anaerob, constituie cauza principală a diareei şi a colitei asociată tratamentului antibiotic.

C. difficile este recunoscut ca principala cauză a colitei intraspitaliceşti la pacienţii colonizaţi cu C. difficile, cărora li se administrează tratament antibiotic, chimioterapie sau alte medicamente care modifică flora intestinală normală şi permit proliferarea C. difficile. Modul principal de transmitere este pe cale fecal-orală.

Iniţial se efectuează testul Clostridium difficile-GDH. Acest test detectează glutamat dehidrogenaza (GDH), o enzimă care joacă un rol important în procesul de fermentare anaerobă a glutamatului, cu rol în producerea de energie. GDH este un antigen comun tuturor tulpinilor de C. difficile, de aceea testul nu poate face diferenţierea între tulpinele toxigene şi tulpinile non-toxigene de C. difficile.

În cazul unui rezultat pozitiv pentru C. difficile GDH, se efectuează gratuit C. difficile toxina A&B.

Clostridium difficile PCR

PCR Clostridium difficile este un test calitativ efectuat prin metoda Real-Time PCR din materiile fecale ale pacienţilor suspecţi de infecţie cu C. difficile.

Permite detecţia şi diferenţierea dintre toxina B, toxina binară precum şi detecţia prezumtivă a tulpinii 027/NAP1/B1 (testul detectează secvenţe de la nivelul genei Toxinei B (tcdB), Toxinei binare(cdt) şi deleţia nt 117 de la nivelul genei tcdC)

Antigen Campylobacter (C. jejuni, C. coli) (coproantigen)

Testul detectează prezenţa antigenului Campylobacter în materiile fecale, prin metoda chemiluminiscenţă. Infecţia datorată Campylobacter reprezintă una dintre cele mai întâlnite cauze de diaree transmisă prin intermediul alimentelor.

Frecvenţa crescută a enteritei determinată de Campylobacter se datorează abilităţii bacteriei de a se răspândi la diferite specii de animale (păsări, mamifere). Campylobacter este eliberat în mediul înconjurător de numeroase gazde şi ajunge în final la oameni prin intermediul alimentelor contaminate, prin contact direct cu animale infectate şi pe cale fecal-orală (mai ales la copii).

Dintre speciile de Campylobacter, C. jejuni şi C. coli sunt principalii agenţi etiologici ai gastroenteritei la oameni. După o perioadă de incubare de 2 – 10 zile, persoanele afectate şi netratate elimină agentul patogen prin materiile fecale o perioadă de până la 4 săptămâni. Infecţia poate evolua asimptomatic sau cu febră, cefalee, mialgii, artralgie, astenie, diaree, dureri şi crampe abdominale.

Antigen Helicobacter pylori (coproantigen)

Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativă, care se găseşte în stomacul uman. Este agentul etiologic al gastritei cronice, al ulcerelor duodenale şi gastrice, fiind asociată cu un risc crescut de cancer gastric.

Testul detectează prezenţa antigenului Helicobacter pylori în materiile fecale, fiind util în diagnosticarea infecţiei cu H. pylori şi monitorizarea răspunsului la tratament.

Calprotectina

Calprotectina este o proteină de legare a calciului şi zincului, produsă de leucocitele polimorfonucleare neutrofile (PMN), monocite şi celulele epiteliale scuamoase (cu excepţia celor de la nivelul tegumentului normal).

Calprotectina reprezintă aproximativ 60% din totalul proteinelor citoplasmatice ale PMN și este un marker neutrofilic specific pentru inflamaţia tractului gastrointestinal, concentraţia acesteia exprimând numărul de PMN migrate în lumenul intestinal.

Indicaţii:

  • Diagnosticul diferenţial între tulburările funcţionale intestinale (sindromul de colon iritabil) şi bolile inflamatorii intestinale (rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn)
  • Monitorizarea tratamentului în bolile inflamatorii intestinale
  • Triajul pacienţilor care necesită investigaţii invazive (endoscopie)

Lactoferina

Se regăsește la nivelul granulocitelor polimorfonucleare. Acestea se activează în cazul inflamațiilor, eliberând astfel lactoferina. Concentrații crescute de lactoferină la nivelul materiile fecale apar în cazul bolilor inflamatorii intestinale.

EDN (neurotoxina derivată din eozinofile)

Proteină secretată de granulocitele activate, cu proprietăţi antimicrobiene, cu rol în apărarea organismului uman, prezintă Analizî medicală recomandată pentru identificarea bolilor cronice intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn).

Zonulin

Este un marker al permeabilităţii mucoasei intestinale. Determinarea Zonulin se recomandă pentru identificarea sindromului Leaky Gut (sindromul intestinului permeabil), în boli alergice, boli autoimune, afecţiuni abdominale, scleroza multiplă, boala Crohn.

Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi.

Pentru informații suplimentare vă puteți adresa oricând medicului dumneavoastră.


Sus