Clostridium difficile - PCR

Clostridium difficile este un bacil sporulat, anaerob, Gram-pozitiv responsabil de infecţii care se pot manifesta de la forme uşoare (scaune diareice) până la forme foarte grave cum ar fi colita pseudo-membranoasă.

Principalul factor de risc al apariţiei bolii este antibioticoterapia care distruge echilibrul florei bacteriene intestinale şi permite colonizarea cu C. difficile. Principalii factori de virulenţă sunt enterotoxina A şi citotoxina B codificate de genele tcdA şi tcdB de la nivelul locusului de patogenitate PaLoc. Majoritatea tulpinilor de C. difficile sunt toxin A-pozitive, B-pozitive (A+B+), dar există şi tulpini A-negative, B-pozitive (A-B+) care s-au dovedit a fi patogene. Unele tulpini produc de asemenea o ADP-riboziltransferază actin-specifică numită CDT sau toxină binară. Locusul toxinei binare conţine 2 gene (cdtA şi cdtB) localizate în afara PaLoc.

În ultimii ani au fost descrise epidemii de infecţii cu C. difficile cauzate de tulpini “hipervirulente”, rezistente la fluoroquinolone aparţinând ribotipului PCR 027, PFGE tip NAP1 şi REA tip B1. Aceste tulpini produc o cantitate crescută de toxină, fapt atribuit unei deleţii de la nivelul genei reglatoare tcdC.

Semnificație clinică

PCR Clostridium difficile este un test rapid, calitativ efectuat prin metoda Real-Time PCR din scaunul pacienţilor suspecţi de infecţie cu C. difficile.

Permite detecţia şi diferenţierea dintre toxina B şi toxina binară precum şi detecţia prezumtivă a tulpinii 027/NAP1/B1 de Clostridium difficile.

Teste concomitente nu sunt necesare decât dacă se doreşte stabilirea tipului de tulpină. Testul detectează secvenţe de la nivelul genei Toxinei B (tcdB), Toxinei binare(cdt) şi deleţia nt 117 de la nivelul genei tcdC.

Referinţele metodei de lucru