Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgA

Toxoplasma gondii este un parazit, protozoar intracelular, care face parte din clasa Sporozoare. La om infecţia poate fi transmisă transplacentar sau poate fi dobândită prin consumul de carne infectată cu chisturi sau prin oochisturile excretate de pisică. Toxoplasma gondii pătrunde activ în orice celulă nucleată, în care se înmulţeşte. Sunt afectaţi muşchii scheletici, ganglionii limfatici, miocardul, encefalul, retină şi placenta.

1. Stadiul I (faza acută) - toxoplasmoza primară (10-14 zile): începe din momentul infectării şi durează până se atinge un nivel semnificativ de imunitate; se caracterizează prin prezența parazitului în sânge şi prin prezența anticorpilor serici.
2. Stadiul II (faza subacută) - toxoplasmoza secundară - se caracterizează prin prezența unui răspuns imun eficient: anticorpii serici se menţin în titru ridicat, cu dispariţia parazitului din circulaţie şi din majoritatea organelor; paraziții care au pătruns în celulele nefagocitare persistă într-o formă latentă, cu formarea de chisturi.
3. Stadiul III (faza cronică) - se caracterizează prin prezența chisturilor tisulare în diferite organe, unde persistă pe toată durata vieţii gazdei, conferindu-i o protecție totală şi durabilă la reinfecţie. Nivelul anticorpilor circulanţi scade progresiv până la valori joase, care persistă toată viaţa.

Caracterul latent nu exclude posibilitatea de activare a infecţiei la persoanele care suferă la un moment dat o compromitere majoră a capacităţii de apărare imună. La persoanele imunocompetente, infecţia evoluează de cele mai multe ori asimptomatic. În cazul în care sunt prezente, simptomele variază ca şi gravitate în funcţie de starea sistemului imun al gazdei. La organismele competente imunologic, toxoplasmoza se poate manifesta prin febră, cefalee, mialgii, artralgii, limfadenopatie, manifestări cutanate (purpură, urticarie, macule, papule, eritem multiform), manifestări oculare (corioretinită). În cazul persoanelor imunodeprimate, infecţia poate avea consecinţe severe. Astfel, infecţia primară determină toxoplasmoza diseminată, cu febră, frisoane, hepatită, miocardită, meningoencefalită.

În cazul reactivării unei infecţii latente, ca urmare a scăderii imunităţii, tabloul clinic depinde de localizarea chisturilor care s-au rupt şi de intensitatea răspunsului inflamator.

Transmiterea transplacentară are loc în cazul unei infecţii primare acute a mamei. Astfel, pacientele seronegative prezintă riscul de a se infecta în timpul sarcinii și de a transmite infecţia pe cale transplacentară. Riscul transmiterii infecţiei la făt depinde de o serie de factori: virulența parazitului, mărimea inoculului iniţial, răspunsul imun al pacientei şi momentul infectării. În cursul primului trimestru de sarcină, infecţia fetală este rară, dar gravă; în trimestrul al treilea este mai frecventă, dar benignă, în timp ce în trimestrul al doilea caracteristicile sunt intermediare.

Formele grave sunt determinate de:

• Infecții neonatale severe cu afectare pluriviscerală (sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatii)
• Sechele neevolutive, cu hidro-/microcefalie, calcificări intracraniene, corioretinite.

Formele atenuate se caracterizează prin: manifestări oculare (microftalmie, strabism, corioretinită), neurologice (hipotonie, somnolență tranzitorie), hepatice (icter la câteva săptămâni).

Indicații clinice

Determinarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgA este importantă în diagnosticul serologic al toxoplasmozei acute. Sinteza anticorpilor specifici de tip IgA este mai puţin precoce comparativ cu anticorpii de tip IgM. Nivelul anticorpilor de tip IgA este maxim la 2-3 luni după momentul infectării, apoi scad progresiv până la negativare, în majoritatea cazurilor; pot persista o perioadă de la 6 luni până la 1 an. Totuşi, anticorpii de tip IgA sunt absenţi în 5-20 % din cazuri.

Anticorpii anti Toxoplasma gondii IgA pot să fie prezenţi, de asemenea, în cazul unei reactivări a infecţiei. În cazul unui rezultat negativ, se recomandă recoltarea şi testarea unei noi probe la un interval de 8-14 zile pentru urmărirea seroconversiei.

Referințele metodei de lucru