Pentru a adăuga o analiză în lista ta de analize apasă butonul [+] din dreptul analizei dorite.

Identificarea microorganismelor înalt patogene și condiționat patogene implicate în parodontite (11 germeni)

  • Metoda
    PCR
  • Material uzual
    prelevat subgingival (kit special de recoltare)
  • Transport (temp °C)
    2 - 8
  • Frecvența
    Transmis
  • Observații

    Rezultat în maxim 10 zile lucrătoare.

    În cadrul testului se determină:

    1. Peptostreptococcus micros
    2. Fusobacterium nucleatum/periodonticum
    3. Campylobacter rectus
    4. Eubacterium nodatum
    5. Eikenella corrodens
    6. Capnocytophaga spec.
    7. Actinobacillus actinomycetemcomitans
    8. Porphyromonas gingivalis
    9. Prevotella intermedia
    10. Bacteroides forsythus
    11. Trepondema denticola
470 lei

Despre analiză

Generalități

Numeroase studii au arătat că doar câteva specii bacteriene, din cele peste 400 cunoscute, sunt patogene şi pot determina apariţia bolii parodontale. Sunt în general bacterii anaerobe, Gram-negative care acţionează sinergic. Dintre acestea, cele considerate înalt patogene sunt: Actinobacillus actinomycetemcomitans (Haemophilus actinomycetemcomitans), Porphyromonas gingivalis, Bacteroides forsythus (Tannerella forsythus), Prevotella intermedia şi Treponema denticola.

Agenţii patogeni parodontali produc numeroşi factori de virulență care facilitează colonizarea zonelor subgingivale şi rezistenţa la mecanismele de apărare ale gazdei, conducând în final la distrugerea ţesuturilor de susţinere ale dinţilor.

Alături de speciile înalt patogene, speciile condiţionat patogene pot fi şi ele implicate în acest proces. Dintre acestea amintim: Peptostreptococcus micros, Fusobacterium nucleatum/periodonticum, Campylobacter rectus, Eubacterium nadatum, Eikenella corrodens, Capnocytophaga spp.

Pentru un diagnostic rapid şi corect, testele se bazează pe tehnica polimerizării în lanţ (PCR) şi prezintă o specificitate înaltă pentru identificarea bacteriilor parodontopatogene, fiind mai sensibile decât cultura bacteriană. Ele identifică germenii utilizând ADN-ul bacterian, evitând situaţiile în care bacteriile anaerobe rezistă adesea foarte puţin în cursul transportului către laborator, iar cultivarea pe mediile uzuale poate da rezultate fals negative pentru patogenii parodontali.

Indicații clinice

Pacienţi cu:

  • parodontite cu adâncimea pungii parodontale > 4 mm (în ciuda unei igiene orale satisfăcătoare)
  • parodontita refractară, rezistentă la tratament
  • parodontite agresive, progresive
  • periimplantite.

Pentru:

  • stabilirea terapiei şi monitorizarea acesteia
  • diagnosticul precoce al recidivelor
  • estimarea riscului de eşec al implantului dentar.

Microorganismele înalt patogene implicate în parodontite sunt: Actinobacillus actinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis, Bacteroides forsythus, Prevotella intermedia, Treponema denticola.

Microorganismele condiţionat patogene implicate în parodontite sunt: Peptostreptococcus micros, Fusobacterium nucleatum/periodonticum, Campylobacter rectus, Eubacterium nadatum, Eikenella corrodens, Capnocytophaga spp.

Stomatologii se confruntă constant cu cazuri de afectare a parodonţiului marginal la pacienţi cu o igienă orală corespunzătoare şi încărcătura microbiană scăzută. La aceştia, terapia convenţională de curăţare a pungii parodontale, este ineficientă.

În 1997 Kornman şi colaboratorii au observat pentru prima dată că aceşti pacienţi prezintă un defect genetic la nivelul unei componente a sistemului imun. Acest defect determină producţia în exces a unui important mediator local al inflamaţiei, Interleukina 1(IL-1). Nivelul crescut de IL-1 determină un puternic răspuns inflamator la nivelul parodonţiului, în ciuda numărului scăzut de bacterii prezente. Ca urmare, osteoclastele sunt activate în exces şi produc resorbţie osoasă.

În studiul lor, McGuire şi Nunn (1999) au arătat că la pacienţii care prezintă o mutaţie la nivelul genei IL-1, creşte riscul ca dintele sau implantul dentar să îşi piardă susţinerea. Acest risc este de 10 ori mai mare în cazul asocierii altor factori favorizanţi, ca de exemplu fumatul. Este acceptat astăzi faptul că asocierea fumatului cu prezenţa polimorfismului IL-1 creşte riscul de complicaţii ale implantului dentar.

Bibiliografie

Hain Lifescience

Pentru pacienți


Sus