Pentru a adăuga o analiză în lista ta de analize apasă butonul [+] din dreptul analizei dorite.

Anticorpi anti virus hepatic Delta (HDV) IgM

  • Metoda
    Enzyme Immunoassay (EIA)
  • Material uzual
    ser
  • Transport (temp °C)
    2 - 8
  • Stabilitatea probei
    5 zile la 2-8°C, > 5 zile la -20°C
  • Cantitate minimă
    1 ml
  • Frecvența
    2/săptămână
96 lei

Despre analiză

Generalități

Virusul hepatic Delta (VHD) este un virus defectiv cu un genom ARN. El nu se poate replica singur, astfel, pentru a putea forma noi particule virale, necesită prezența unui virus „ajutător“. Acest virus „helper“ este virusul hepatic B (VHB), VHD multiplicându-se in celulele infectate cu VHB.

Mod de transmitere

Infectarea cu VHD este dependentă de existenţa în organismul infectat a VHB. Virusul hepatitei Delta este prezent în întreaga lume, distribuţia fiind asemănătoare cu cea a VHB. Virusul Delta se transmite pe cale parenterală, prin manevre medicale sau nemedicale care folosesc instrumentar sau substanţe incorect sau incomplet sterilizate, contact sexual neprotejat, transmiterea perinatală fiind rară.

În raport cronologic, infecţia cu VHD poate surveni ca şi:

  • coinfecție, când cele două virusuri pătrund concomitent în organism (au aceleaşi modalităţi de transmitere)
  • suprainfecție, când infecţia cu VHD apare la o persoană deja infectată cronic cu VHB

Coinfecția are prognostic mai bun decât suprainfecţia, VHB trebuie să stabilească mai întâi el infecţia pentru că VHD să se poată multiplica. Majoritatea pacienţilor (90%) dezvoltă o hepatită acută cu evoluţie autolimitata şi mai puţin de 10% din cazuri se cronicizează. Numai 2-4% vor manifesta hepatită fulminantă. Suprainfecţia are o evoluţie mult mai severă, organismul fiind deja infectat cu VHB, VHD se poate multiplica imediat. Se declanşează o hepatită acută care la aproximativ jumătate dintre cazuri se poate vindeca. Un procent ridicat 10-40% (sau 50- 90% după alţi autori) se cronicizează, iar 10-20% dezvoltă forme fulminante.

Semnficație clinică

Determinarea markerilor serologici specifici HDV (Ag HDV, Ac. anti HDV) reprezintă un instrument important pentru stabilirea agentului etiologic şi pentru monitorizarea şi tratamentul persoanelor infectate. Detectarea anticorpilor IgM şi IgG anti HDV permite stabilirea etiologiei hepatitei virale şi monitorizarea apariţiei seroconversiei. Prezenţa anticorpilor IgM anti HDV indică o infecţie cu HDV. Anticorpii IgM anti HDV sunt prezenţi şi în formele cronice de hepatită cu HDV. În cazul rezultatelor neconcludente, se recomandă retestarea după 1-2 săptămâni. Prezenţa ac. IgM anti HDV şi a ac. IgM anti HBc indică o coinfectie, iar prezenţa doar a ac. IgM anti HDV, indică suprainfecţia.

Bibliografie

Referinţele metode de lucru

Pentru pacienți


Sus