Când ți-ai făcut ultima dată analizele medicale?

Prævenire melius est quam curare. A preveni e mai ușor decât a trata. Dictonul latin rămâne, după sute de ani, baza conduitei și a vieții sănătoase. În spiritul său, îndrăznim să vă întrebăm: când a fost ultima dată când v-ați făcut analize? În cazul în care nu aveți un istoric marcat de afecțiuni și intrați în categoria clinic sănătos, recomandarea este să efectuaţi anual un set de analize de rutină.

Analizele medicale recomandate sunt :

• este utilă pentru a identifica modificări ale elementelor constitutive ale sângelui. În limbaj colocvial, aceste teste sunt utile pentru identificarea infecțiilor din organism a anemiei sau dacă aveți probleme cu imunitatea.

Glicemie

• esențială pentru diagnosticul diabetului zaharat, afecţiune caracterizată printr-un nivel crescut al glucozei sanguine.

Bilanțul lipidic este reprezentat de o serie de analize utile în aprecierea riscului cardiovascular:

Transaminale (enzime hepatice)

• se găseşte mai ales la nivel hepatic şi renal; distrucția acestor ţesuturi determină eliberarea enzimei în circulaţia sanguină. Un nivel marcat crescut poate fi întâlnit într-o serie de afecţiuni hepatice (cum ar fi hepatite, ciroză).

• se găseşte mai ales la nivelul ficatului, miocardului, a muşchilor scheletici şi rinichilor; lezarea acestor ţesuturi poate determina creşterea marcată a nivelului enzimei. Un nivel crescut de ASAT poate fi întâlnit în hepatită, cancer hepatic, infarctul miocardic acut, angina severă, alcoolism, afecţiuni ale muşchilor scheletici, arsuri severe, pancreatită acută, traumatisme, injecţii intramusculare etc.

• este o enzimă care se găseşte mai ales la nivelul ficatului şi a tractului biliar, fiind utilă pentru detectarea obstrucţiei biliare, a colangitei sau a colecistitei. GGT are o importantă valoare clinică în detectarea ingestiei cronice de alcool (nivelul GGT este crescut la aproximativ 75% dintre pacienţii cu consum cronic de alcool).

• produsă prin distrugerea hematiilor îmbătrânite (celulele roșii) la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Un nivel crescut de bilirubină poate fi datorat afectării metabolismului normal sau a excreţiei bilirubinei: producţie crescută de bilirubină (ex. hemoliza), excreţie scăzută a bilirubinei (ex. hepatită, obstrucţia ductelor biliare), metabolism anormal al bilirubinei (ex. tulburări ereditare). Valori foarte ridicate ale bilirubinei serice se asociază cu apariţia icterului (coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor).

• enzimă localizată mai ales la nivelul ficatului, a epiteliului tractului biliar şi la nivel osos. Mucoasa intestinală şi placenta conţin, de asemenea, fosfataza alcalină. Determinarea acestei enzime este utilă pentru detectarea afecţiunilor hepatice şi osoase. Nivelul fosfatazei alcaline este marcat crescut în obstrucţiile biliare intra- şi extrahepatice şi în ciroză. Alte afectări hepatice (secundare tumorilor hepatice, hepatitelor sau administrării de medicamente hepatotoxice) determină o creştere mai redusă a nivelului fosfatazei alcaline.

• produs metabolic al creatinei şi fosfocreatinei, ambele prezente aproape în exclusivitate în muşchi, nivelul creatininei fiind corelat cu masa musculară. Creatinina este eliminată din sânge prin filtrare glomerulară. Un nivel crescut de creatinină poate fi întâlnit în afecțiunile renale, în rabdomioliză, acromegalie, gigantism (aceste afecţiuni sunt asociate cu o masă musculară crescută care determină creşterea creatininei, în condiţiile unei funcţii renale normale).

• produs final al metabolismului proteic şi se sintetizează la nivel hepatic. Aproximativ 90% din ureea produsă în ficat este eliminată prin urină. Creşterea nivelului ureei serice se poate datora unor cauze prerenale (de exemplu, hemoragii gastrointestinale, traumatisme, intervenţii chirurgicale, hipertiroidism), renale (de exemplu, glomerulonefrite acute sau cronice, pielonefrite), sau postrenale (obstrucţia tractului urinar - litiaza, tumori).

• produs final al metabolismului purinelor, care pot fi sintetizate în corp sau pot fi obţinute prin consumul unor alimente. Aproximativ 75% din cantitatea de acid uric este excretată în urină, restul fiind degradată la nivelul tractului gastrointestinal. Deşi un număr mare de pacienţi sunt detectaţi cu hiperuricemie, doar câţiva dintre aceştia dezvoltă gută, ca urmare a depozitării uraţilor la nivelul articulaţiilor şi a ţesuturilor din jurul acestora.

Ionograma

• cel mai important cation extracelular cu rol esenţial în distribuţia normală a apei şi în menţinerea presiunii osmotice extracelulare.

• principalul cation intracelular, cu rol în menţinerea volumului intracelular, reglarea excitabilităţii neuromusculare, a contractilităţii cardiace şi a concentraţiei ionilor de hidrogen.

• anion major extracelular, cu rol în menţinerea distribuţiei apei în organism, a presiunii osmotice şi a echilibrului electrolitic în compartimentul extracelular.

• prezent la nivelul sistemului osos în proporţie de 99%. Ionii de calciu influenţează contractilitatea inimii şi a musculaturii scheletice, fiind esenţiali pentru funcţionarea sistemului nervos. În plus, calciul joacă un rol important în coagularea sângelui şi mineralizarea osoasă.

• cation intracelular major. Este cofactor al multor sisteme enzimatice. Toate reacţiile enzimatice dependente de ATP necesită magneziu ca şi cofactor. Aproximativ 70% din ionii de magneziu sunt depozitaţi în sistemul osos, restul fiind implicaţi în procese metabolice.

• provine din distrucția zilnică a eritrocitelor îmbătrânite, restul derivă din formele de depozit şi din fierul absorbit intestinal (din dietă). Determinarea fierului este utilă mai ales în diagnosticul anemiilor.

• Urina este un produs biologic cu rol important în diagnosticul clinic. Examenul de urină include determinarea unor caractere fizice (culoare, aspect), chimice (pH, proteine, glucoză, corpi cetonici, nitriţi, urobilinogen, pigmenţi biliari) şi examinarea microscopică a sedimentului.

• proteină de fază acută, sintetizată la nivel hepatic, care creşte nespecific în răspunsul la inflamaţie.

Pentru doamne și domnișoare, în același spirit al prevenției, extrem de importante sunt testele ginecologice – Babeș-Papanicolau și testarea HPV.

În scop profilactic, poate fi efectuat şi testul de determinare a hemoragiilor oculte pentru depistarea hemoragiilor digestive (cancer colorectal, polipi de natura benignă, ulcer gastric sau duodenal). Se recomandă controlul periodic al persoanelor cu vârste de peste 45 de ani. Pentru bărbaţii de peste 50 de ani, se recomandă testarea anuală a PSA (antigenul specific prostatic).

În cazul în care sunteți monitorizați pentru o anumită afecțiune, medicul curant va decide ce alte analize să includă în fișa dumneavoastră.

De ce e importantă prevenția?

În urma rezultatelor acestor analize veți obține un răspuns atât pentru întrebările dumneavoastră, cât și ale medicului dvs. curant. Acesta vă poate declara “clinic sănătos/sănătoasă” sau poate iniţia alte măsuri de continuare a investigaţiilor.