Analizele mele: 0 Apăsați butonul pentru a adăuga analiza dorită în coș.

Bordetella parapertussis ADN

  • Metoda
    Polymerase Chain Reaction (PCR)
  • Material uzual
    secreție nazofaringiană (kit special de recoltare) - disponibil la cerere
  • Transport (temp. °C)
    2 - 8
  • Stabilitatea probei
    3 zile la 2 - 8°C
  • Frecvența
    1/lună
284 lei

Despre analiză - Bordetella parapertussis ADN

Generalități

Tusea convulsivă este o boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană, care are ca agent etiologic un bacil din genul Bordetella. Tusea convulsivă poate fi determinată atât de Bordetella pertussis cât şi de Bordetella parapertussis. Bordetella pertussis este implicată în majoritatea cazurilor de tuse convulsivă (peste 90 %). Are o importanţă mare la sugari, unde poate determină complicaţii severe. Denumirea populară este de "tuse măgărească".

Apare mai ales toamna şi iarna, transmiterea are loc prin intermediul picăturilor Flügge. Pe lângă simptomele generale de boală, caracteristice sunt accesele de tuse spasmodică şi durata lungă de evoluţie a infecţiei (câteva săptămâni) precum şi tabloul hematologic caracteristic.

Între complicaţiile posibile se numără apneea la copii şi pneumonia, care poate afecta şi adulţii.

Perioada de incubație

6 - 20 de zile (medie de 7 zile)

Evoluția bolii

  • faza catarală
  • stadiul convulsiv şi
  • stadiul de convalescenţă

Faza catarală este imposibil de distins de infecţiile comune ale cailor respiratorii superioare şi se caracterizează prin congestie nazală, rinoree, strănut, lăcrimare, sufuziuni conjunctivale şi variabil febră. Tusea este la început uscată, apoi devine frecventă, spasmodică, cu accentuări nocturne.

Stadiul convulsiv este dominat de accesele de tuse specifice bolii, care pot varia între 10 şi 30 în decursul unei zile şi au o durată de maxim 2-4 minute. Tusea este urmată de cele mai multe ori de vărsătura. La copiii mai mici de 6 luni boala este mai gravă, nu prezintă accesele specifice de tuse, dar pot prezenta episoade de apnee prelungită, cianoză şi convulsii. Stadiul de convalescenţă se caracterizează prin rărirea acceselor de tuse cu scăderea lor în intensitate.

Cele mai frecvente complicaţii ale bolii apar la nivelul aparatului respirator şi includ: pneumonii, bronsiectazii, atelectazii, pleurezii, dar pot apărea şi manifestări neurologice (convulsii, encefalită, surditate), complicaţii mecanice (hernie inghinală, pneumotorax, prolaps rectal, emfizem mediastinal) sau hemoragice (melenă, peteşii, hematoame epidurale, hemoragii subconjunctivale). Imunitatea apărută după boală este durabilă, rar poate surveni reîmbolnavirea, însă imunitatea după vaccinare este temporară (după 5-10 ani apare riscul de îmbolnăvire). Adulţii tineri şi adolescenţii prezintă forme uşoare, atipice de boală, cu manifestări nespecifice de infecţie de tract respirator.

Indicație clinică

  • suspiciunea unei infecții cu B. parapertussis (traheit, bronșită)

PCR-ul prezintă sensibilitate optimă în primele 2 săptămâni de tuse, atunci când ADN-ul bacterian este încă prezentă în nazofaringe.

Bibliografie

www.labor-limbach.de

www.cdc.com

Blog